Noua Ordine Mondială. Amenințarea unei ciocniri pe scară largă între Occident și adversarii săi – China, Rusia și segmentul radical al lumii islamice, se profilează tot mai mult. Aceasta este concluzia unui editorial publicat de Sarah Neumann pe site-ul EurasiaReview, pe care îl redăm mai jos.
Noua Ordine Mondială. Crizele dezvăluie cât de mult s-a schimbat lumea
Crizele, conflictele și războaiele în curs de desfășurare dezvăluie cât de mult s-a schimbat lumea din punct de vedere geopolitic în ultimii ani. Concurența între marile puteri este tot mai acerbă în afacerile internaționale, iar conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu adâncesc disensiunile globale. O Nouă Ordine Mondială se conturează dintr-o reconfigurare geopolitică profundă, care ar putea fi grăbită de un potențial război declanșat de China pentru a prelua controlul Taiwanului.
De fapt, războaiele din Gaza și Ucraina cresc probabilitatea unui al Treilea Război asupra Taiwanului. Nu se știe dacă Xi Jinping poate rezista tentației de a exploata oportunitatea dată de implicarea SUA pe două fronturi. Pentru liderul Chinei, care a declarat că unificarea Taiwanului cu China este o datorie istorică, cu cât aceste conflicte durează mai mult, cu atât mai bine. Pentru a înțelege implicațiile mai largi ale acestui război pentru ordinea și securitatea mondială, trebuie să examinăm situația geopolitică, înainte de atacul Hamas din 7 octombrie.
Înainte de atacul Hamas, Statele Unite și aliații săi din NATO duceau un război proxy împotriva Rusiei, în Ucraina. Au vrut să ajute Ucraina să-și recupereze teritoriile ocupate și să slăbească Moscova suficient de mult pentru a o împiedica să repete astfel de acțiuni. Cu toate acestea, războiul nu a avut succes, iar ofensiva de vară a Ucrainei nu și-a îndeplinit obiectivele, în ciuda sprijinului extins al Occidentului. Războiul a ajuns într-un impas, iar echilibrul militar pare să se încline spre Moscova. Șansele Kievului de a recupera teritoriul pierdut prin forță sau diplomație sunt în scădere.
Statele Unite căutau o modalitate creativă de a părăsi Orientul Mijlociu
Statele Unite au fost ocupate cu implementarea unei politici de limitare și echilibrare a Chinei în toate regiunile lumii. Această politică a luat diferite forme, cum ar fi formarea unor alianțe de securitate militară, bazate pe un multilateralism limitat cu aliații – AUKUS sau I2U2 – sau impunerea de restricții privind transferul de tehnologii avansate în domenii precum semiconductori, inteligență artificială, calcul cuantic sau reducerea riscurilor în relaţiile economice. Eficacitatea acestor strategii a fost contestată, în special în ceea ce privește fezabilitatea întreruperii accesului Chinei la tehnologii avansate.
Statele Unite căutau o modalitate creativă de a părăsi Orientul Mijlociu. Casa Albă a conceput un plan și a încercat să împiedice Beijingul să umple golul prin crearea unui nou echilibru al puterii în regiune, reducându-și propria implicare și prezență. Acest plan de ieșire a avut două aspecte: medierea procesului de normalizare a relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită și limitarea Iranului.
Incidentul din 7 octombrie a schimbat totul
Noua Ordine Mondială. Incidentul din 7 octombrie a schimbat totul. Atacul surpriză al mișcării Hamas a ucis peste 1.400 de israelieni, iar represaliile excesive ale Israelului au cauzat până acum peste 20.000 de morți în Gaza. Această tragedie continuă afectează politica externă și de securitate a SUA și ordinea internațională liberală.
În primul rând, războiul a anulat încercarea SUA de a normaliza relațiile dintre Arabia Saudită și Israel. Problema palestiniană a apărut ca un factor indispensabil în orice soluționare a conflictului, indiferent de rezultatul acestuia. Hamas a dezvăluit limitele puterii și influenței americane în Orientul Mijlociu și nu numai, în ciuda faptului că Statele Unite rămân cea mai puternică națiune din lume.
Incapacitatea sau reticența Washingtonului de a reduce excesele lui Netanyahu, discriminarea tot mai mare împotriva palestinienilor, violențele comise de coloniștii evrei și controversa privind reforma judiciară din Israel, toate semnalează slăbiciunea SUA.
În al doilea rând, un război în Orientul Mijlociu ar împiedica eforturile SUA de a-și muta concentrarea și resursele din Orientul Mijlociu în Asia de Est și de a-și menține sprijinul pentru Ucraina. Liderii de la Beijing cred că escaladarea tensiunii din Orientul Mijlociu și sprijinul deplin al SUA pentru aliatului său regional – Israelul – vor distrage, inevitabil, atenția administrației Biden de la politica sa de izolare strategică a Chinei. Liderii de la Moscova cred că actuala criză din Gaza va grăbi scăderea sprijinului SUA și al Occidentului pentru Ucraina și va crește perspectivele unui acord, în condițiile Rusiei.
Războiul din Gaza a reînviat diviziunile dintre europeni
Noua Ordine Mondială. Războiul din Gaza a înrăutățit situația și în Uniunea Europeană, unde partidele de extremă dreaptă sunt pe val. Agresiunea rusă asupra Ucrainei, în ciuda unor tensiuni minore, a consolidat unitatea Uniunii Europene. Războiul din Gaza a reînviat diviziunile dintre europeni, unele state UE susținând Israelul necondiționat, altele arătând mai multă compasiune pentru palestinieni.
Aceste diferențe au atins cele mai înalte niveluri în UE: un contrast puternic între Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, și Josep Borrell, principalul diplomat al Uniunii Europene. Aproximativ 800 de angajați ai UE ar fi semnat o scrisoare prin care o condamnă pe von der Leyen pentru că este prea pro-Israel. Și, cu cât războiul durează mai mult, cu atât aceste disensiuni vor deveni mai profunde.
O veste bună pentru China și Rusia
Consecințele dramatice ale războiului din Gaza sunt o veste bună pentru China și Rusia. Beijingul și Moscova văd tot ceea ce deturnează Statele Unite din Asia de Est sau Ucraina ca fiind în favoarea lor, mai ales când pot urmări, de pe margine, cum Statele Unite își risipesc resursele.
Războiul din Orientul Mijlociu îi oferă lui Xi Jinping și lui Vladimir Putin argumentul necesar pentru a susține o ordine mondială multipolară, care contestă ordinea unipolară dominată de SUA. Pentru a face acest lucru, trebuie doar să sublinieze că managementul și hegemonia SUA în Orientul Mijlociu, în ultimii 30 de ani, nu au dat nimic altceva decât războiul dezastruos din Irak, ascensiunea ISIS, criza umanitară din Yemen, haosul din Libia, și prăbușirea procesului de pace de la Oslo. Cu cel mai recent conflict din Orientul Mijlociu, ei pot susține acum că atacul Hamas din 7 octombrie arată că Washingtonul nu poate nici să-și protejeze aliații apropiați de evenimente îngrozitoare.
Războiul din Orientul Mijlociu și consecințele sale, împreună cu criza din Ucraina, relevă faptul că viziunea liberală a unei ordini internaționale bazate pe reguli, condusă de Statele Unite, a suferit un alt regres zdrobitor din cauza declinului relativ al puterii sale și a eșecurilor de politică externă. Criza dramatică din Orientul Mijlociu distrage atenția Occidentului și a SUA de la Rusia și China, subminează strategia de ieșire creativă – care a permis Statelor Unite să se retragă de Orientul Mijlociu și să se concentreze pe competiția marilor puteri, adâncind diferențele în interiorul și între facțiunile din cadrul Uniunii Europene. Acest lucru este incompatibil cu continuitatea și coerența ordinii cunoscute sub numele de ”ordine internațională liberală”.
