Uniunea Europeană și Statele Unite vor să devină neutre din punct de vedere climatic până în 2050. Asta deși peste 70% din necesarul total de energie al UE este încă acoperit de combustibili fosili care dăunează climei. Prin urmare, acest lucru trebuie să fie clar: tranziția energetică rapidă va transforma economia și societățile noastre. Ca și revoluțiile cărbunelui și petrolului, tranziția energetică va schimba dramatic geopolitica, scrie World Crunch.
Noua Ordine Mondială va favoriza China, iar Rusia și statele petro din Orientul Mijlociu vor fi marii perdanți
În cartea sa ”The New Map: Energy, Climate, and the Clash of Nations”, Daniel Yergin, expert în implicațiile politice ale industriei energetice, descrie atât consecințele economice, cât și geopolitice ale schimbărilor climatice pe glob. Yergin conturează această Nouă Ordine mondială cu o concluzie: „China ar putea fi marele câștigător, iar Rusia și exportatorii de petrol din Orientul Mijlociu marii perdanți. SUA ar putea să se situeze undeva la mijloc”.
Factor de risc pentru Europa: destabilizarea vecinilor săi
Același lucru ar putea fi valabil și pentru Europa, așa cum arată un studiu al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR). Cu puterea sa de piață și rolul de pionierat, Europa ar putea oferi standarde globale pentru tranziția ecologică. În același timp, ar înlocui dependența actuală de furnizorii de energie fosilă (adică de Rusia) cu o nouă dependență de materiile prime necesare. Acestea provin în mare parte din China, o țară care, la fel ca Rusia, se consideră un concurent sistemic al Occidentului. Un alt factor de risc pentru Europa este destabilizarea vecinilor săi, dacă țări exportatoare de energie precum Algeria, Arabia Saudită sau Rusia nu reușesc să dezvolte noi modele de afaceri.
Paradoxul numit China
Există un oarecare paradox în faptul că Republica Populară Chineză, care refuză în prezent să adopte obiective climatice mai ambițioase, ar putea deveni cel mai mare câștigător în tranziția energetică. Yergin observă că, în timp ce China are o industrie petrolieră forte, fiind al cincilea cel mai mare producător de petrol din lume, producția sa este cu mult sub ceea ce are nevoie pentru a menține funcționarea economiei sale, a doua din lume, așa că trebuie să importe aproximativ 75% din petrolul necesar.
Trecerea la surse regenerabile ar face din China noua Arabie Saudită
După Războiul din Coreea, puterea de la Beijing a considerat că aceaste este o vulnerabilitate strategică ,denumind-o „Dilema Malacca”. Petrolierele din Orientul Mijlociu sau Africa trebuie să traverseze Strâmtori din apropierea Malaeziei și Singapore, ceea ce înseamnă că industria chineză ar putea fi blocată ușor să obțină combustibilulul necesar în caz de război.
Trecerea la energie regenerabilă ar reduce această vulnerabilitate și, în același timp, ar face din China noua Arabia Saudită a unei lumi prietenoase cu clima. De ce? China este cel mai important producător de litiu de pe Pământ, în prezent materia primă de neînlocuit necesară fabricării bateriilor folosite la mașinile electrice. De asemenea, China domină în prezent lanțul de producție pentru aceste produse. De exemplu, 80% din bateriile din întreaga lume sunt produse în China, la fel și 70% din celulele solare. Așa arată o poziție dominantă pe piață. Deci, în ciuda refuzului său de a trece rapid la propria tranziție energetică, Beijingul este bine poziționat pentru a-i conduce mai întâi pe alții pe această cale.
În paralel, tranziția energetică ar putea destabiliza vecinii Europei, nu doar pe exportatorii de energie Rusia și Arabia Saudită, ci și țări din Africa de Nord ale căror economii depind de asta. Algeria este al treilea cel mai mare furnizor de gaz al UE. Exporturile sale de energie reprezintă 95% din totalul exporturilor și asigură 60% din bugetul de stat. Dacă acestea ar dispărea total sau parțial, pot apărea revolte și exoduri ale algerienilor spre Europa.