Fără a avea dorința de a fi răutăcios, nu pot numi deocamdata această intenție de document drept un Program Național Strategic (PNS), cât timp nu are la bază o strategie, care să fie bazată pe o viziune mai mare sau mai mică, dar care totuși este obligatoriu a exista. La acest moment avem o analiza SWOT și o analiză a nevoilor care reprezintă o cârpeală de idei în funcție de criterii nu întotdeauna prea transparente sau foarte tehnic alese.

Dar trebuie menționat pentru a putea fi echidistant că nici cei care au ocupat fotoliile la agricultură până în toamna lui 2019, nu au încercat să realizeze o strategie a agriculturii și nici nu au încercat să schițeze un draft pentru PNS care să fie supus dezbaterilor publice.

Trebuie afirmat fără prea multe rezerve, că dezastrul de astăzi al agriculturii asociat la dezastrul general al societății românești, are la baza incompetența celor două partide mari, PSD și PNL, care au fost acompaniate de dezinteresul general pentru agricultură al restului de partide mărunte din eșichierul politic. 

Dar întorcându-ne la subiect, revin cu ce am afirmat și solicitat de mult, ca aceste dezbateri ale noului PNS să fie publice, prin transmitere în direct pe internet, dar din păcate toată lumea se face că plouă legată de această solicitare,  fiindcă este foarte posibil ca la aceste reuniuni  să se spună și lucruri care nu se doresc a fi strigate public, mai ales când se fac acuzații de incompetență, de interese, influență sau alte mici apucături balcanice, care la noi sunt prezente mereu.

Acum ca să fiu clar, nu numai ministerul își dorește aceste negocieri discrete, ci și organizațiile profesionale sau de altă natură, care sunt prezente acolo și unele dintre ele au reprezentativitate la nivel de președinte și secretară, dar vin să propună modalități de împărțire  a banilor europeni, fiindcă oricum nu îi controlează nimeni cine sunt și ce reprezintă cu adevărat, tocmai pentru a fi ușor de controlat și manipulat la un anumit moment, atunci când ,,interesul național” este mai necesar ca oricând.

La noi comparativ cu alții, cum ar fi de exemplu în Franța, Belgia, Spania, Germania unde se dezbat de cel puțin un an, obiectivele strategice dorite a fi atinse nu există, sau cel puțin nu la nivel public, iar mulți dintre cei din minister când vorbesc, se referă la obiectivele dorite a se finanța, ceea ce este cu totul și cu totul altceva. Cei drept nici nu pot fi acuzați că nu au făcut ceva ce nu sunt în stare să facă, deoarece majoritatea din cei care ocupă funcții de conducere doar cred că la viața lor au făcut astfel de lucruri. 

Ca să fie pe înțelesul tuturor, obiectivul strategic se referă la o performanță pe care dorim să o atingem într-un anumit mod și pe baza unui anumit plan. Putem să ne propunem reducerea deficitului comercial, așa cum își propune ministrul Oros, dar cum facem acest lucru știm ?

Tot vorbind de ministrul agriculturii, să vedem un pic cum înțelege domnia sa să rezolve problema și afirma într-un interviu la început de mandat cei drept, că – ,, Un element esențial este legat de realizarea unei strategii naționale pentru perioada 2021-2024. Ne propunem să realizăm acest plan printr-o consultare cu fermierii”, a declarat ministrul agriculturii, Adrian Oros. (FINANCIAL INTELLIGENCE 30 noiembrie 2019).

Adică, domnul Oros credea că strategiile se fac prin consultarea cu fermierii, adică cu poporul muncitor, care să își hotărască ,,viitorul luminos al țării”, asta pentru cei care nu au uitat, iar unii par a fi nostalgici, dar  nu dăm nume.

Crede ministrul nostru că undeva în lume strategiile se fac prin consultări cu poporul, unde acesta stabilește rețeaua de drumuri și căi ferate, pe unde trec autostrăzile (sau mai bine zis nu trec), acesta stabilește unde se face o centrală nucleară sau cum va arăta Codul Fiscal și taxele de plată, acesta stabilește sistemul de management al pădurilor (care la noi lipsește cei drept) si multe altele asemenea? 

Sau poate această strategie a agriculturii trebuia făcută prin consultarea cu institutele de cercetare, cu Academia română și cu ASAS, cu alte entități, dar acestea să nu aibe implicare directă prin interese comerciale și în plus să aibe și această capacitate profesională care nu este chiar la îndemâna oricui. Aceste proiecții pot fi făcute de cei care au toate elementele și pot stabili direcțiile de dezvoltare ale țării, nicidecum nu pot veni fermierii de pe câmp să spună ce să se dezvolte sau nu, iar când au făcut-o rezultatele au fost la fel de proaste ca ale politicienilor.

În orice țară spre care ne uităm, direcțiile de dezvoltare sunt date și asumate de politic, în urma unor strategii adoptate și însușite de toată clasa politică și apoi investitorii, inclusiv fermierii în cazul agriculturii, au informațiile privind direcția de urmat si DISCUTĂ MODUL DE IMPLEMENTARE.

Fermierii vin să își spună problemele întâmpinate în modul de derulare a unei activități, iar politicul trebuie să ia măsurile ca aceste obiective să fie atinse fără impedimente de reglementare.

Dacă ne uităm la alții, poate ar trebui să vedem cazul unei țări ca Danemarca care a stabilit la nivel strategic că trebuie să dezvolte anumite sectoare de zootehnie, printre care și creșterea porcului, cu toate că o problemă importantă era dată de lipsa producției proprii de porumb, dar au considerat în urma consultărilor cu specialiștii că se pot și au găsit soluții pentru rețete de furajare fără porumb sau cu procente foarte mici, fără le afecta competitivitatea pe piața mondială. După ce au stabilit direcția strategică și modul de implementare, au trecut la consilierea fermierilor în a le arăta cum se face acest lucru, iar din acest moment și fermierii au avut ceva de spus.

Ca să exemplificăm în comparație, cum se pune la noi problema? Vine domnul secretar de stat Scarlat, care la bază se consideră un specialist în creșterea porcului, având afaceri în domeniu împreună cu familia și spune că – ,, E nevoie de ferme de animale care să cumpere producția din vegetal. 60% din banii viitorului Plan Național Strategic vrem să-i alocăm investițiilor în ferme zootehnice, în dezvoltarea sectorului zootehnic”. (Revista Fermierului 06 oct 2020). 

Cei drept, noroc că a venit domnia sa să ne spună acest lucru, mai ales unor întreprinzători din sectorul creșterii suinelor care au pierdut bani și nu puțini datorită incompetenței Ministerului Agriculturii și a ANSVA (și mă refer și la vechea guvernare) de a gestiona pesta porcină, iar aceștia au fost nevoiți să își lichideze efectivele și chiar să își închidă afacerile.

Poate gândesc domnii de la minister, dar care este problema fiindcă ați fost despăgubiți, dar nu pot gândi până la nivelul, din ce bani ? Sunt bani publici, adică ai noștrii din taxe și impozite, iar în momentul în care îi cheltui repetat pentru aceeași problemă pe care nu ai fost în stare să o rezolvi, înseamnă că ești inapt de a ocupa aceea funcție pe motiv de incompetență.

Apoi tot domnia sa face o  detaliere necesară a afirmației anterioare cu ocazia unui alt eveniment unde afirma că – ,, Dezvoltarea sectorului de creştere a suinelor ar trebui să fie o prioritate pentru România, având în vedere că  românii sunt mari consumatori de carne de porc, iar estimările pentru 2020 arată că autoconsumul va fi satisfăcut numai în proporţie de 26-27% din producţia internă (ZF 25.05.2020).

Numai adevăruri de netăgăduit ne transmite domnul Scarlat, cu excepția modului cum ar fi trebuit să rezolve sau măcar cum vor rezolva, problemele de eliminare a pestei, a vectorilor de transmitere gen mistreți, a modului de a controla piața animalelor în viu tradițională din târguri și piețe,  doar că pentru a soluționa astfel de probleme, este un pic mai greu, iar soluțiile necesită și alte abilități care nu sunt date de activitatea de partid.

Și domnul secretar de stat Dumitru dorește să pună umărul la rezolvarea problemelor noului PNS și face afirmația că în viitor finanțare pentru fabricile de lapte vor primi doar producătorii. Bănuiesc că domnia sa crede că astfel nu vor mai înregistra problemele din PNS actual care este tocmai pe final, unde realizarea fabricilor de lapte nu au fost chiar o reușită. 

Doar că poate cauzele sunt altele, fiindcă sau stimulat firmele mici să realizeze afaceri mari, iar cu cât erai mai mic și prăpădit, primeai mai mulți bani, fără să se gândească cineva, că după construire și dotare, trebuie și exploatată aceea investiție, iar pentru asta banii sunt necesari și sume mari de ordinul milioanelor de lei, iar acum vedem în presă și la TV cum sunt crescători de animale care se plâng de ,,țepele” primite de la multe astfel de fabrici de lapte, iar aici mă refer la cele care au mai rezistat, fiidcă nu puține și-au dat obștescul sfârșit comercial.

Dacă azi vorbim de succesul unei fabrici de lapte ca a domnului Nicușor Șerban, să nu uităm că de afacere se ocupă doi specialiști, nu fermieri, care se întâmplă să facă parte din familie și au știut cu ce se mănâncă managementul și marketingul unei astfel de activități, iar atunci au existat ingredientele succesului. Dar astfel de cazuri nu sunt multe, din păcate și se pare că dorim să repetăm greșelile trecutului.

Dar poate domnul Dumitru se gândea la mici afaceri de familie, manufacturiere de realizare de brânzeturi de fermă, ceea ce ar fi fost altceva și care pot fi făcute de fermieri, dar acelea nu sunt fabrici.

Nu putea să lipsească din acest efort ministrul agriculturii, domnul Oros, care a gândit sau a preluat, nu că ar conta, ideea ,,fabuloasă” de a realiza câteva depozite regionale pentru colectarea fructelor și legumelor. După ce l-a înfierat cu mânie proletară pe ministrul Daea pentru coopersativa Unirea sau ce o fi fost, vine și dânsul cu o astfel de propunere, care nu are nici cap nici coadă, cel puțin din prezentări, unde afirmă că aceste depozite vor prelua producția fermierilor.

Impresionat până la lacrimi de grija domniei sale pentru pătlăgica și ardeiul gras carpatin, mă gândesc totuși cu ce bani se vor plăti produsele, sau cine le va cumpăra de la fermieri, sau cum se vor distribui către rețelele de supermarketuri? Dar nu asta este problema, deoarece viitori manageri alesi de domnul ministru Oros, vor găsi soluțiile inovatoare de vor sta roșiile românești și în galantarele aprozarelor marțiene, asta după ce turcii ne vor implora prăvăliți în țărână, să le cumpărăm și lor marfa.  

Dar fiindcă ne referim la domnul ministru consider că trebuie acordată mai multă atenție și de aceea ne mai aplecăm și asupra unui alt obiectiv măreț propus pentru noul PNS unde se afirmă – ,, Așadar, cea mai bună soluție pe care o au la îndemână fermierii în acest moment pentru a-și dezvolta business-urile este asocierea. Odată finisat acest aspect, focusul se va îndrepta către partea de procesare, pentru ca România să-și poată face un renume și pe piața de export în ceea ce privește produsele ce aduc valoare adăugată mare. (Forbes Romania – 01.10.2020)

După un PNS dezastruos din punct de vedere al reușitelor efective pe partea de asociere, lucru afirmat de către specialiștii MADR în cadrul analizei SWOT aferente realizării noului program, domnul ministru se pare a-și propune să arunce din nou bani pe asociere fără criterii serioase de analiză. Asocierea este bună, dar să fie reală, nu doar pentru a obține ceva puncte în plus în lupta pentru fonduri europene.

Dar asocierea trebuie să vină din conștientizarea nevoii de către fermieri, nu prin constrângeri sau favorizări prost gândite. 

Acum ca să închidem poza de familie a celor care vor proiecta  noul PNS, vine și domnul Pintea de la APIA, care după ce a rezolvat toate problemele instituției care merge și singură (deci poate putem gândi o economie de posturi), s-a gândit să facă o analiză a sistemului de irigații din România și a necesității acestuia, într-o intervenție la Ziarul Financiar, astfel încât cei de la ANIF cred că se gândesc să ceară fuzionarea imediată prin absorbție.

Din păcate noul nostru PNS este o însăilare de afirmații făcute din fugă, pentru presă, fără o analiză și un support documentar serios, așa cum din păcate a fost activitatea ministerului agriculturii în cea mai mare perioadă de la revoluție până azi, indiferent de culoarea politică, care oricum nu mai contează, asta datorită lipsei de viziune a celor care au ocupat și mai ocupă fotoliile ministeriale, iar viitorul acestui PNS cred va fi un eșec ca al celor trecute. Dar interesează pe cineva ?