Nu, însă Emmanuel Macron dorește să rămână în cărți pentru a pune la punct un parteneriat cu federația de landuri, care să ia locul unei poziții hegemonice. Se pare că, în cele din urmă, nemții vor renunța la cancelarul Angela Merkel și vor da satisfacție Franței, Italiei și grupului de Vișegrad.

Contextul prezentat e favorabil unei structurări mai bune din punct de vedere democratic a tuturor țărilor UE. În fine, discuția de față are sens în contextul în care pactul politic care a stat la baza UE are componente neprecizate, cum ar fi moneda și suveranitatea unui stat. Din cauza acestor “scăpări”, adoptarea monedei unice europene nu se poate constitui într-un argument în favoarea încălcării independenței unui membru, atât timp cât, procedural, deciziile comunitare se schimbă ad hoc, după bunul plac al celui ce se erijează drept conducător.

Din acest motiv, e nevoie ca UE să fie un proiect mult mai clar, fiindcă, deși aceasta a evoluat mult timp sub semnul concordiei, apare riscul să sfârșească sub cel al dominației. Mai precis spus, există pericolul să se vânture concepte precum democrație și stat social, doar ca să se dobândească puterea. De aceea negocierile ce se  vor purta pentru “reașezarea” UE e bine să țină cont de două lucruri: piețe și democrație.

Primul element are legătură cu diviziunea muncii și transparența decizională, cel de-al doilea cu educația și nivelul de conștiință. Germania a arătat că nu spiritul european o animă, dar pentru a nu-și vedea amenințată șefia Uniunii va recurge probabil la concesii majore, ceea ce o va determina să-și întoarcă fața de la Rusia către celelalte state UE. Iar rușii, astfel tratați, ar trebui să se concentreze pe Statele Unite.

Vorbeam însă de cele două repere, piețe și democrație, ei bine tocmai spre acestea s-au îndreptat eforturile de destructurarea ale rușilor din ultimii 20 de ani. Federația Rusă nu are așa ceva și, pentru că SUA sau Marea Britanie se dezvoltă cu ajutorul lor, s-a gândit să le submineze, pentru a nu le mai avea nici lumea anglo-saxonă. Iată de ce în acest război, poate un continuator al celui rece, un rol important l-a avut înțelegerea mult mai bună, de către ruși, a conceptului de criptomonedă.

 

Criptomonedele reușesc să penalizeze în condiții de criză falsa legislație socială și să evidențieze cum au fost mutilate piețele din cauza relaxării cantitative (QE), chiar dacă Occidentul n-a recunoscut-o niciodată.  Cu alte cuvinte, lipsa dialogului – în condiții de transparență și deplină înțelegere – și asimetria informațională indusă au fost exploatate de Rusia, și sunt exact cele care-i trădează pe falșii apologeți ai Vestului, grupați sub umbrela democrației sociale.

Mai multe articole scrise de Ionut Bălan găsiți pe bloguluibalan.ro