Regimul AKP (şi Erdoğan) a îmbrăţişat cu patru mâini unele evoluţii interesante în triunghiul Mediterana de Est – Golful Persic – Marea Neagră:

– Priveşte cu ochi buni Israelul: se situează pe o linie diferită cu 180 de grade faţă de „one minute”.

– A iniţiat angajamente incredibile în regiunea Golfului cu Qatar şi Emiratele Arabe Unite. Se vând instalaţii vitale.

– Cu proiectul pe care doreşte să-l lanseze odată cu Canalul Istanbul vrea să compromită Convenţia de la Montreux: Are relaţii strânse cu Ucraina, care este susţinută de SUA, în bazinul Mării Negre: unde au loc şi evoluţii care deranjează Rusia şi bucură foarte mult Statele Unite.

– În Meditearna de Est „destindere”, retragere: şi chiar în timp ce companiile americane semnează acorduri internaţionale puternice cu Grecia şi Administraţia greacă a Ciprului (Republica Cipru n.trad).

– Ocuparea de către Grecia a 18 insule în Marea Egee chiar a doua zi după instalarea de către SUA a unei baze militare la Alexandroupolis, orientată către Marea Neagră şi Egee.

Relaţiile regimului cu Israelul, Qatarul, Emiratele Arabe Unite şi Canalul Istanbul sunt evoluţii care se completează una pe cealaltă. La toate acestea să adăugăm şi noile ajutoare militare strategice ale SUA acordate în ultimele luni forţelor separatiste (YPG) din Siria. Cu două luni înainte am contestat dur opinia celor care susţineau că „SUA se retrag din regiune”, se arată în materialul din Cumhuriyet.

SUA se întorc în Mediterana de Est, Golful Persic şi Marea Neagră mult mai puternice. Strategia lui Biden de a izola Rusia şi a tăia calea Chinei face necesar acest lucru.

Astfel se înţelege că şi regimul AKP intenţionează să devină parte a acestei strategii. Noua situaţie reprezintă o extensie a vechiului Proiect al Marelui Orient Mijlociu.

Care este „efectul asupra puterii”?

Posibilităţile care îţi vin în minte sunt:

– Cu cât se apropie noile alegeri, „garantarea rămânerii la putere”, putere ce a slăbit destul de mult. Şi cel mai mult doreşte să primească sprijin prin intermediul Israelului, partenerul strategic al SUA în regiune.

– Să stabilească punţi economice strategice cu Emiratele Arabe şi familiile acestora din regiune. „Asigurarea de venituri înainte de alegeri prin vânzarea de bunuri” pentru că situaţia economică din Turcia s-a deteriorat foarte mult.

Aşa cum am spus şi la începutul articolului, a face parte din noua politică a SUA de la Golful Persic la Marea Neagră este exact aşa cum spuneau acum 10 ani despre Proiectul Marelui Orient Mijlociu: iar a fi astăzi parte a politicilor SUA pe axa Golful Persic-Marea Neagră este dovada că linia nu s-a schimbat. Colaborarea dintre SUA şi islamul politic continuă fără întreruperi: la fel ca în perioada destrămării Imperiului Otoman.

Qatarul, Emiratele Arabe Unite? Ele sunt deja copiii buni ai parteneriatului dintre SUA şi Marea Britanie: Marionetele care fac parte din triunghiul Pentagon-CIA-Bursa londoneză. „Statul” Qatar? Mai mic decât districtul Bakırköy şi în care 8 din10 persoane sunt cetăţeni străini: un mic stat aflat sub ocupaţia celei mai mari baze militare a SUA din lume, un stat al unei familii, un stat tribal. Şi nu m-am obişnuit deloc cu faptul că poliţiştii noştri execută misiuni acolo. În orice caz, doar nu erau să meargă în Olanda, în Danemarca…

Noi, pe de-o parte, „exportăm” în Europa medici, pe cei mai buni studenţi, iar pe de altă parte, ne trimitem poliţiştii în Qatar, dar ce ne mai surprinde acest lucru…