Zilele trecute, prof. dr. Serghei A. Markov, directorul Institutului de Studii Politice din cadrul Institutul de Stat pentru Politici Internaționale (МГИМО), a declarat că Vladimir Putin se pregătește să încalce Carta ONU și Tratatul OSCE: va ataca nuclear ”unele state din NATO”! Fost consilier prezidențial, profesorul a nominalizat expres România, pe care domnul Putin se pregătește să o atace cu arme nucleare, cu încălcarea prevederilor Tratatului din 4 iulie 2003, privind relațiile prietenești și de cooperare dintre țara noastră și Federația Rusă. Ce se întâmplă și, mai ales, ce se va întâmpla?
La aniversare.
Declarațiile profesorului Markov au fost imediat reluate de Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, care a amenințat ”statele mici din NATO” cu … ștergerea de pe hartă. Este clar că atât Markov cât și Medvedev s-au sincronizat fiindcă execută aceeași directivă – care nu putea veni decât de foarte sus, din anturajul apropiat al președintelui Putin. Cu ce prilej?
Cu prilej de aniversare: la 7 octombrie, Vladimir Putin împlinește 72 de ani, din care 25 de domnie. Un record neobișnuit pentru un lider rus! Țarul Nicolae a pierdut Puterea la 50 de ani, Lenin a predat gestiunea la 53 de ani, Gorbaciov la 60, Hrușciov a fost pensionat la 70. Brejnev a apucat 76 de ani, dar a domnit numai 18 ani. Încă trei – patru ani la Putere și domnul Putin va depăși recordul deținut de Stalin: 75 de ani, din care 30 de domnie, scrie Tudor Păcuraru pentru EVZ.
Problema e că, dacă Stalin și-a întâmpinat ”nunta de perlă” cu Puterea aureolat de victoria în cel de-al doilea război mondial și de extinderea Lagărului Socialist până în inima Germaniei, domnul Putin este într-o cu totul altă postură: a știrbit prestigiul militar și diplomatic al Rusiei, care a ajuns la un nivel mai jos decât după eșecul lui Hrușciov în Cuba. Iar Financial Times titrează: „Ce se întâmplă când autocratul se apropie de moarte?”
Treptele decăderii.
Aventura militară din Ucraina a scos în evidență numeroasele puncte slabe ale puterii militare a Rusiei. Vreme de decenii, Moscova a înspăimântat Europa cu miile sale de tancuri. După ce a pierdut peste 3.400 de tancuri în Ucraina, președintele și-ar dori măcar vreo mie de super-tancuri T-14 ”Armata”. Dar iată că americanii nu s-au ținut de cuvânt și nu au livrat către ROSTEC mașinile-unelte necesare pentru a produce T-14 în serie, așa că…
La fel au pățit cu minunatul avion ”invizibil” SU-57. Conform planului, ar trebui să fie cam 150 în dotare – în realitate, sunt 25. Producția de serie nu a început, fiindcă germanii de la SIEMENS nu au respectat contractul semnat în iulie 2022, în plin embargou, și nu au livrat către SUHOI mașinile-unelte cu comandă numerică KLE 360, neapărat necesare.
Nu se mai aude mare lucru nici despre racheta ”hipersonică” Kindjal, unică în lume, imposibil de interceptat. Nesimțiții ăia de ucraineni le-au doborât pe toate, folosind sisteme antiaeriene ”Patriot” vechi de patruzeci de ani. Directorii celor trei întreprinderi ruse implicate sunt la pușcărie: ar fi vândut chinezilor planurile armei-minune!
Nu se mai aude nimic nici despre super-submarinul ”Belgorod”, purtător al super-torpilei nucleare ”Status-6”, de 100 megatone. Dmitri Rogojin promitea că va îngropa Marea Britanie sub un tsunami radioactiv! Submarinul a ieșit în larg pentru teste, în 2022, și nu s-a mai auzit despre el. Păi ce era să se audă? Că primul test al super-torpilei a eșuat în același an? Că în iunie 2023 a eșuat și al doilea test? Sau că de atunci submarinului-minune, a cărui construcție a durat 30 de ani, n-a mai ieșit în larg, a fost declarat ”experimental” și zace la chei, în Severodvinsk? Că președintele l-a demis pe Rogojin și l-a arestat pe șeful Departamentului de Achiziții din Ministerul Apărării?
În primăvară, ”Patriot Park” din Kubinka a prezentat moscoviților sistemul antidronă 96K6 ”Pantsir SMD-E”, integrat cu sistemul antiaerian S-400 ”Triumf”: nimic nu va trece de el! În săptămânile care au urmat, Rusia a pierdut – nu se știe cum, zău! – 17 baterii de rachete S-400 și vreo 27 de sisteme ”Pantsir”. Mai are numai două duzini funcționale, insuficient ca să apere porturile militare Sevastopol și Novorossisk, care au trebuit evacuate. Noapte de noapte, rafinăriile și depozitele de muniție iau foc. Duminică noapte au fost atacate instalații energetice și militare de importanță strategică din regiunile Volgograd, Tambov, Oryol, Lipetsk, Tula, Saratov, Kuban și Stavropol. Din cele 40 de baterii S-400 care mai există pe hârtie, mare parte sunt nefuncționale din lipsă de piese de schimb: nu numai anvelopele lor erau chinezești, ci și multe altele – iar China nu le mai furnizează.
O șansă pentru boschetari.
Ultimul argument convențional al Rusiei era efectivul covârșitor al armatei sale. Domnului Putin i s-a raportat că, în perioada octombrie 2022 – decembrie 2023, ar fi fost recrutați 640.000 de voluntari. Dar, conform datelor oficiale ruse privind execuția Bugetului Federal, numai 426.000 de persoane au încasat prima de recrutare, până la sfârșitul trimestrului I/2024! În unele regiuni nu s-a realizat decât 50 – 60% din planul de recrutări, deși din luna august a.c. prima de recrutare a fost dublată: de la 2280$ la 4600$.
Printre regiunile care nu și-au îndeplinit planul la recrutări este și Districtul Olyokminsk din Republica Sakha, al cărei Minister de Interne a publicat zilele trecute, pe canalul său de Telegram, următorul anunț mobilizator: „Pentru cei care nu au un loc de muncă permanent, duc o viață lipsită de sens și sunt cunoscuți ca alcoolici: aveți oportunitatea de vă schimba viața și viitorul, intrând voluntar în rândurile Armatei ruse!” Implicit milițienii siberieni reflectă percepția publică: ”operațiunea” din Ucraina e o aventură ratată, la recrutare se prezintă voluntar numai ratații, penalii, boschetarii și bețivii. Prin modul catastrofal în care a gestionat războiul din Ucraina, Regimul Putin a reușit să compromită prestigiul Armatei în ochii rușilor – ceea ce nu s-a mai întâmplat de 117 ani încoace, de la rușinoasele înfrângeri de la Pîskov și Narva, care au obligat guvernul bolșevic să fugă din Sankt Petersburg și să-și amenajeze la Moscova o nouă Capitală.
Pactul de la Ouagadougou.
Mai rămăsese intact numai prestigiul arsenalului său nuclear, dobândit de Moscova prin cheltuieli umane și materiale imense. Dar echipa de ”experți” a domnului Putin a decis să-i ofere președintelui un foc de artificii pe cinste, în onoarea aniversării a 72 de ani: o lansare cu racheta-minune ”Satan-2” peste Polul Sud! Pentru a-i speria pe americani, pentru a-i face să nu dea Ucrainei arme cu bătaie lungă.
Și chiar a ieșit foc de artificii: racheta a explodat în hangarul blindat, distrugând platforma de lansare. Un asemenea dezastru nu s-a mai întâmplat în Rusia de 64 de ani. Atunci, șeful Artileriei, mareșalul Nedelin, și constructorul-șef Yanghel hotărâseră să-i ofere lui Hrușciov un cadou de 7 Noiembrie, aniversarea Revoluției bolșevice. Au ordonat în pripă o primă tragere cu noua rachetă R-16. Racheta a explodat, ucigându-l pe mareșal și pe mulți dintre specialiștii care o proiectaseră. A durat un deceniu până Moscova și-a redobândit credibilitatea nucleară, în relația strategică cu Statele Unite.
Dezastrul de zilele trecute al rachetei RS-28 ”Satan-2”are un efect similar: rupe paritatea strategică cu Statele Unite. Nimeni nu are curajul să instaleze arme nucleare pe o rachetă care, de la intrarea în dotare, a picat 4 teste din 4. Ce s-ar fi întâmplat dacă racheta detonată zilele trecute la Plesețk ar fi avut 10 focoase nucleare la bord? Ca urmare, circa o treime din capacitatea nucleară strategică a Rusiei este acum scoasă din joc, pentru niște ani buni. Fiindcă e clar că racheta ”Satan-2” va trebui reproiectată de la zero, și asta va dura un deceniu. Situația e agravată de vechimea arsenalului nuclear rus. Scriam săptămâna trecută: „Jumătate din rachetele strategice ruse cu lansarea de la sol sunt expirate …”
Care va fi situația în 2034? Mult mai proastă: și cealaltă jumătate a arsenalului nuclear rus va fi expirat! Eșecul programului RS-28 ”Sarmat” marchează accelerarea declinului puterii nucleare strategice a Rusiei, care se îndreaptă spre punctul de ruptură a echilibrului de forțe. Cât de jos a ajuns prestigiul puterii nucleare a Moscovei a devenit evident zilele trecute, când domnul Lavrov a semnat, la Ouagadougou, un Tratat de „nefolosire a armelor nucleare în spațiul cosmic” cu Burkina Faso. Prin acest Pact, prezentat de mass media rusă ca o mare realizare diplomatică, prinos la aniversarea domnului Putin, s-a convenit ca forțele rachetonucleare burkineze să nu mai amenințe Rusia cu armele fasoleze amplasate pe orbită! Moscova nu pare a sesiza ridicolul situației, care evidențiază pertinența comentariului făcut de Directorul CIA, William Burns: „Putin este un agresor care vrea să-și intimideze oponenții. Va continua să facă astfel de amenințări (cu folosirea armamentului nuclear) din când în când. Nu ne putem permite să fim intimidați.”
Măsuri ”mai semnificative”.
Acesta e contextul în care domnii Markov și Medvedev, neîndrăznind să mai amenințe SUA sau Regatul Unit, s-au apucat să amenințe România. Dar Rusia nu își poate permite să atace nuclear România și Polonia. Instalațiile Aegis Ashore de la Deveselu, respectiv Redzikowo sunt ”ochii neadormiți” ațintiți asupra arsenalului nuclear rusesc. Încercarea de a-i orbi echivalează cu prima mișcare a unui atac nuclear prin surprindere asupra Statelor Unite – și ar primi o ripostă în consecință. Oare face să lovești Craiova, ca să te trezești că Rusia e ștearsă de pe hartă?
Moscova știe că amenințările sale sunt fără noimă, nu mai sunt luate în serios. Un oficial rus, sursă anonimă pentru Washington Post, aprecia acum câteva zile că „a apărut deja imunitatea față de amenințările nucleare: nu mai sperie pe nimeni… Este evident că liniile roșii trasate de Moscova sunt ignorate de către Occident și trebuie luate alte măsuri mai semnificative, pentru ca Moscova să-și demonstreze seriozitatea.”
Care anume ”măsuri mai semnificative”? Recent, domnul Putin a formulat și amenințări non-nucleare: în luna iunie, avertizase că dacă Statele Unite trimit în Ucraina arme avansate cu rază de acțiune mare, și dânsul „va da arme similare inamicilor Occidentului din întreaga lume”. Și, ca prin minune, la 15 septembrie o rachetă balistică cu combustibil solid a lovit Aeroportul Internațional Ben Gurion: nu a putut fi doborâtă nici de Iron Dome, nici de Arrow. Rebelii Houthi și-au asumat lovitura, precizând că e o rachetă hipersonică, cu raza de 2100 km., capabilă să pătrundă prin apărarea antirachetă israeliană. De unde au făcut rost de această tehnologie și de specialiștii care au operaționalizat-o? Mister total.
Peste zece zile, misterul s-a adâncit: aceiași rebeli Houthi au atacat cu succes o navă de război americană. Petrolierul Big Horn, deși era escortat de Marina SUA, a fost lovit de o rachetă antinavă neprecizată. Era singurul petrolier care aproviziona Grupul portavion Abraham Lincoln – de acum americanii vor trebui să-și folosească distrugătoarele pentru a asigura aprovizionarea, ceea ce diminuează eficiența prezenței lor în Golf.
Ce a lovit principalul aeroport israelian? Ce a lovit singurul petrolier din Golf al US Navy? Nu se știe, dar se bănuiește. De aceea, Agenția Reuters a contactat șapte surse diferite, pentru a verifica dacă nu cumva Rusia a transferat rebelilor din Yemen rachete antinavă ”Yakhont.” Și dacă într-adevăr Rusia livrează arme avansate, cu rază lungă de acțiune rebelilor Houthi? Păi… Moscova își cam taie craca de sub picioare. Până acum Israel nu a trimis arme în Ucraina, deși eficiența blindatelor și a sistemelor antiaeriene israeliene este unanim recunoscută. Dar dacă va reieși că acea rachetă Houthi are inscripții chirilice pe unele piese, alta va fi situația! La fel: Arabia Saudită a cooperat cu Rusia, în ultima vreme, în proiecte de influențare a pieței petroliere mondiale. Dar oare care ar fi reacția saudiților dacă ar afla că inamicii lor, rebelii Houthi, au primit rachete supersonice ”Yakhont”?
Racheta printată.
Formal, amenințările din vară ale domnului Putin și-au atins scopul: la 26 septembrie, președintele Biden a oferit Ucrainei numai muniție de tip AGM-154 Joint Standoff Weapon (JSOW), cu o rază de acțiune de până la 110 km. Cele trimise Ucrainei sunt din seriile vechi: muniție cu dispersie, la care SUA a renunțat din 2005. Dar s-a dovedit foarte eficientă când e să dai foc la depozite de muniție, termocentrale, aeroporturi sau rafinării rusești.
Și mai e un aspect. AGM-154 este o armă dezvoltată de compania Raytheon, care încă de acum 20 de ani a făcut teste cu transformarea acestei bombe-planor în… rachetă de croazieră. I se adaugă un mic motor cu reacție, Pratt & Whitney TJ-150 (folosit curent la țintele false ADM-160) și devine JSOW-ER. A fost testată în 2009: rază de acțiune de 550 km și preț de numai 350 mii $. Cine știe de ce, iarna trecută proiectul JSOW-ER a fost reluat de Raytheon, folosind noi tehnologii. S-a reușit printarea 3D, din aliaje de titan, a motorului TJ-150, ceea ce a redus drastic costul: numai 175 mii $.
Statele Unite au un stoc surplus de vreo două mii JSOW – iar în medie, 25 sunt suficiente pentru a distruge complet un aerodrom militar. Formal, Statele Unite nu furnizează Ucrainei rachete de croazieră cu rază lungă, ci bombe-planor cu rază limitată. Dar SUA nu au nicio vină dacă ucrainenii se joacă apoi cu printerul 3D și adaugă un motoraș, care transformă bomba-planor în rachetă de croazieră. Iar o asemenea armă-Frankenstein nu are nevoie ca americanii să furnizeze hărți digitale TERCOM sau DSMAC. JSOV-ER(U) folosește sistemul care echipează deja dronele ucrainene cu rază lungă de acțiune. Și uite așa, duminică noaptea a explodat depozitul de muniție de la Kotluban (Volgograd), unde tocmai sosise un transport de rachetele furnizate de Iran. Fix la 550 km de graniță! Iar luni, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Matthew Miller, comenta: „Ucraina e un Stat suveran și poate folosi armele pe care le construiește, și sunt multe, dacă te uiți peste programele pe care le-au pornit în cursul acestui an.”
Vremuri interesante.
Până acum, publicul rus a fost hrănit cu ideea că Moscova își poate permite orice – să invadeze țările vecine, să amenințe cu moartea liderii Statelor străine, să trimită ucigași cu arme chimice sau radiologice prin țări străine – fiindcă e ”mare Putere nucleară”. Reversul medaliei: dacă Rusia încetează să mai fie ”mare Putere nucleară”, ar putea plăti pentru toate crimele și atrocitățile făcute prin cele străinătățuri. Încet-încet își croiește drum, în mintea rușilor, ideea că proasta gestionare a țării de către Regimul Putin a dus la decredibilizarea puterii sale militare convenționale și nucleare. Iar diminuarea statutului Rusiei anunță momentul când rușii ar putea plăti pentru crimele comise peste hotare.
Rușii au acceptat Regimul Putin fiindcă îl percepeau pe președinte ca un om de mână forte, care-i poate proteja. După atentatul major de la Crocus City, se extinde o stare de spirit ”necorespunzătoare”: mai deunăzi, în Daghestan au luat foc, într-o singură noapte, zece stații PECO. Așa spontan! Dacă peste asta se suprapune o campanie de bombardamente cu rachete de croazieră, vizând Rusia Europeană, obținem un amestec volatil, care va deveni detonant când, în toiul iernii, se vor opri curentul și termoficarea la Moscova. De aceea, fostul prim-ministru și ministru de Externe suedez Karl Bildt aprecia recent că „pacea din Ucraina nu va veni pe câmpul de luptă, ci se va consfinți prin căderea lui Putin, survenită la Moscova, capitala Rusiei”. Adică exact ceea ce scriam eu acum o lună. Doamna Iulia Joja, de la US Foreign Service Institute, e de aceeași părere: „Devine încet-încet în aceste zile din ce în ce mai vizibilă teama că Rusia pierde. Și dacă Rusia pierde, s-ar putea să se desfacă în multe bucăți, precum Uniunea Sovietică.” Este oare începutul sfârșitului?
Rusia pare intrată pe traiectoria sovietică. În timp ce ard întreprinderile care plătesc salarii la zeci de mii de familii, care asigură electricitatea pentru populație dar și pentru sute de ateliere și magazine, elitele locale ajung la concluzia că, făcând recrutările ordonate de Moscova, se compromit în fața populației care consideră că numai alcoolicii, infractorii și boschetarii mai sprijină aventura militară din Ucraina. Dacă mai adăugăm și sutele de mii de morți și răniți, obținem un palmares foarte sumbru. Iar Moscova nu-i poate apăra: nu-și poate apăra nici frontierele, nici Capitala.
Elitele locale vor fi ispitite să intre în grevă pasivă, o ”nesupunere” care, ca în 1990 – 1991, va afecta aprovizionarea și finanțarea metropolei extractive, Moscova. Mai ales că, și în plan economic, ”realizările” sunt dezastruoase: guvernatorul Băncii Centrale evocă public perspectiva stagflației. Penuria se resimte deja în orașele Rusiei europene. Asta va nemulțumi singurul segment de populație care a dovedit că poate să se ridice împotriva regimului: moscoviții.
Combinația de penurie, criză a utilităților urbane, bombardamente și frământări sociale va convinge și elitele centrale că nu e în interesul lor să sprijine continuarea aventurii din Ucraina. Decât să piardă controlul provinciilor de unde-și trag averile, mai bine-l fac pierdut pe Putin. De aceea cred că Rusia nu se va ”desface în multe bucăți”: poate va pierde teritorii cu prezență etnică rusă redusă (Cecenia, Daghestan, Tatarstan etc), dar procesul va fi stopat de chiar elitele ruse, printr-o schimbare de conducere. Dar să nu vă imaginați că viitorul Stăpân ar putea fi un înger!
Accentuarea instabilității socio-economice e vizibilă. La iarnă, orice evoluție negativă – declararea mobilizării, o înfrângere gravă pe front, un accident industrial, un black-out sau o întrerupere a încălzirii, un atentat – poate declanșa în marile orașe ruse evoluții cu potențial destabilizator semnificativ. Trăim vremuri interesante, deși eu m-aș fi lipsit…