Comunitatea europeană se confruntă cu lipsa personalului calificat. În următoarele două decenii, 20 de milioane de locuri de muncă riscă să rămână neocupate în UE, în special în domeniul ingineriei şi tehnologiei informaţiei. Iluzia reîntoarcerii emigranţilor români din cauza crizei mondiale este la fel de amăgitoare ca şi declaraţiile oficialilor făcute în perioada de maximă creştere economică, referitoare la atractivitatea locurilor de muncă din ţara noastră pent
Comunitatea europeană se confruntă cu lipsa personalului calificat. În următoarele două decenii, 20 de milioane de locuri de muncă riscă să rămână neocupate în UE, în special în domeniul ingineriei şi tehnologiei informaţiei.
Iluzia reîntoarcerii emigranţilor români din cauza crizei mondiale este la fel de amăgitoare ca şi declaraţiile oficialilor făcute în perioada de maximă creştere economică, referitoare la atractivitatea locurilor de muncă din ţara noastră pentru cei plecaţi să lucreze în străinătate.
În realitate, cel mai probabil scenariu este cel al revenirii emigranţilor necalificaţi. „Emigranţii români calificaţi sunt bine integraţi în ţara de destinaţie, este de părere Paul Milata, country manager la firma de consultanţă Kienbaum din Germania. O reîntoarcere nu este bazată numai pe argumentul venitului salarial din România, uneori comparabil cu cel din ţările vestice. Cei care au plecat din România iau în considerare calitatea sistemului de sănătate, de învăţământ şi a administraţiei publice (siguranţa juridică, corupţia etc.).“
Astfel de aprecieri par justificate dacă ne uităm la ţările de destinaţie: în Canada, 54% din totalul emigranţilor români au studii superioare; în Marea Britanie, 46%; în SUA, 40%; în Spania şi Italia, câte 20%. Procentele ar trebui să dea de gândit guvernanţilor noştri. În acest moment, doar 8% din forţa de muncă a României are studii superioare, faţă de o medie de 20% în Europa şi 30% în SUA.
Kienbaum: 3,5 milioane de români sunt plecaţi în străinătate
Potrivit datelor furnizate de firma de consultanţă Kienbaum, aproximativ 3,5 milioane de români se aflau în afara ţării la sfârşitul anului trecut. Amploarea fenomenului se poate aprecia însă mai exact în context internaţional. Cele mai importante ţări de origine ale imigranţilor din OECD sunt China (11% din totalul imigranţilor), Polonia (5%) şi România (5%). La nivel mondial, ţările-sursă care au avut cele mai mari creşteri ale fenomenului migraţionist, începând cu anul 2000, au fost, în ordine, Bolivia, Polonia şi România. Alături de Bulgaria, ţara noastră înregistrează cel mai ridicat nivel de emigrare din cadrul UE.
Cercul vicios sărăcie-emigrare
Dacă în anii ’90 ponderea celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă în afara graniţelor era alcătuită din persoane dornice să câştige mai mulţi bani, în ultimii trei ani, a apărut fenomenul emigrantului calificat, cu venit peste sau mult peste medie. Analizele efectuate de specialiştii de la Kienbaum arată că migraţia, din motive independente de venit, este în continuă creştere. Paul Milata confirmă că numărul românilor emigranţi care depun CV-ul pentru posturi vacante în România a crescut. „Este însă nesemnificativ, prin comparaţie cu numărul persoanelor cu studii superioare care emigrează în continuare din România.“ Şefii guvernelor ţărilor europene caută acum soluţii noi pentru atragerea creierelor, deoarece le este mai clar ca oricând că ieşirea din criză nu se poate face decât cu personal calificat. Plecarea gulerelor albe din România va avea efecte dezastruoase pe termen lung, dat fiind faptul că această categorie socio-profesională are tendinţa să se stabilizeze în ţări cu nivel de dezvoltare ridicat. Dacă forţa calificată de muncă pe plan local devine din ce în ce mai puţină, şansele ca economia să se reechilibreze se reduc. Ceea ce va conduce la crearea unui cerc vicios al sărăciei şi emigrării.
Paul Milata, country manager, Kienbaum
Compromis profesional
25% din românii calificaţi care lucrează în străinătate sunt absolvenţi de universitate de după 2003. Nu toţi găsesc slujbe pe măsura calificării.
În România, poate la pensie
Am plecat din România în august 2000, găsind, prin intermediul unui anunţ afişat la universitatea mea, un job de programator în industria bursieră, la o firmă din Frankfurt, RTS Realtime Systems. După şapte ani, vrând să evoluez puţin mai rapid, atât profesional, în finanţe, cât şi tehnic, în programare, am găsit un job de consultant tehnic la o firmă din investment banking.
Acum sunt cetăţean german. Cererea pentru cetăţenia germană mi-am depus-o doar când am aflat că o pot păstra şi pe cea română. Iubesc în continuare România, unde îmi fac concediul în fiecare an. Din păcate, în momentul de faţă, nu poate să-mi ofere continuitate în carieră, dacă m-aş hotărî să mă întorc. În afară de asta, m-am obişnuit aici cu un nivel de trai care în România nu ar fi posibil. Mă refer şi la infrastructură, sistem de sănătate etc.
Pentru că acum am doi copii, m-am gândit la un moment dat că sistemul de învăţământ din România ar fi fost un motiv bun pentru a mă întoarce, însă reformele din ultima vreme tind să-l aducă la nivelul celui de aici. Birocraţia – este destulă şi în Germania, dar mai transparentă şi organizată – şi corupţia sunt alte motive puternice să nu doresc să revin în ţară. Toate acestea sunt lucruri care mă fac să mă gândesc unde ar putea avea copiii mei şanse să aibă un nivel de trai cât mai ridicat.
