Câţi oameni daţi afară de la stat cunoaşteţi? Nu vorbesc despre cei din prima linie de „confruntare“ cu populaţia, oameni de la ghişeu, infirmiere sau jandarmi, ci de „gulerele albe“ din sistem. De băieţii descurcăreţi, care ştiu mersul şi îţi pot face rost de o aprobare, de-o ştampilă, de-un certificat...
Oamenii aceia care se pricep la „lubrifierea“ mecanismului stufos ca Delta Dunării la sfârşit de toamnă şi greoi ca un elefant. Aţi auzit de vreunul din categoria de mai sus care să fi dispărut din sistem ca urmare a acţiunilor concertate de reformă a statului, întreprinse de guvernul Boc?
Nu cunosc situaţia exactă a disponibilizărilor din aparatul de stat. O cifră exactă probabil că nu are la îndemână nici chiar Emil Boc sau ministrul muncii (care o mai fi acela, că portofoliul respectiv s-a cam plimbat din mână în mână de-am pierdut şirul miniştrilor).
Ceea ce ţine însă de domeniul evidenţei este faptul că sistemul de stat este încă supradimensionat, greoi şi mâncător de bani. Bani pe care nu-i avem. Mari companii cu pierderi, firme-căpuşă mufate la orice conductă prin care picură fonduri şi oameni specializaţi în „ajutarea“ investitorilor contra unui comision. Am zugrăvit aici tabloul românesc al unei administraţii parcă resemnate în faţa junglei birocratice scăpate de sub control.
Or tocmai asta ar fi trebuit să se întâmple după sacrificiul făcut de toţi românii odată cu creşterea TVA cu 5 puncte procentuale: să se restructureze sistemul. Am înţeles atunci că este nevoie să strângem cureaua. Că singura soluţie de menţinere a ţării pe linia de plutire este ajustarea negativă a nivelului de trai. Noi, cei de la Capital, am susţinut măsurile guvernului Boc.
Dar toate acestea trebuiau să fie doar o formulă de a câştiga timp. Timpul necesar reformei. Pentru ca, mai apoi, să facem „spaţiu bugetar“ pentru măsurile de stimulare economică: reducerea fiscalităţii şi, în special, a impunerilor care descurajează munca. Respectiv scăderea CAS. De curând, guvernatorul BNR a explicat de ce asemenea măsuri de stimulare nu sunt posibile. Pentru că există riscul ca ele să nu poată fi aplicate. De ce? Fiindcă statul consumă în continuare prea mult.
Cunosc ideile lui Mugur Isărescu referitoare la stimularea muncii şi ştiu că Domnia Sa este unul dintre cei care ar dori reducerea fiscalităţii în domeniu. Cred că a făcut remarcile referitoare la inoportunitatea unei reduceri a CAS cumva „contre coeur“. Cu atât mai mult, cred că înţeleg gravitatea situaţiei. Sper să grăbim privatizările şi asanarea mlaştinilor de corupţie din sistem, fiindcă altfel evenimentele internaţionale care se prefigurează pentru 2012 vor lovi ca un tsunami economia românească şi riscăm să ne scufundăm din nou în recesiune.
Nu şmecheria, ci munca este cea care ne va ajuta să trecem cu bine de perioada tulbure care urmează. De aceea cred ca Puterea ar trebui să îşi treacă pe agendă orice măsură care ar face posibilă reducerea taxelor pentru cei care împing căruţa la deal. Inclusiv tăierea asistenţei sociale către orbii care au carnet de conducere şi toţi cei asemenea lor.