Noutăţi în reglementarea insolvenţei

La începutul lunii septembrie 2013, Ministerul Justiţiei a lansat în dezbatere publică proiectul noii legi a insolvenţei. Propunerea de act normativ conține o serie de noutăți legislative, precum și răspunsul la multe dintre disfuncționalitățile întâlnite în practică, în aproximativ șapte ani de aplicare a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței

Prin noua lege a insol­ven­ței, legiuitorul își propune, în opinia noastră, să realizeze trei mari deziderate. O primă operațiune o reprezintă încercarea de codificare, de reunire a prevederilor de drept material și procedural în domeniul insolvenței profesioniștilor, acestea vizând atât faza de preinsolvență, unde sunt reglementate procedurile mandatului ad–hoc şi ale concordatului preventiv, cât și faza de insolvență propriu-zisă. În același demers de codificare se include și înglobarea în proiectul actului normativ a unor prevederi speciale aplicabile debitorilor instituții de credit și societăți de asigurare și reasigurare. Dispozițiile derogatorii pentru aceste categorii de debitori vor face obiectul Capitolelor III și IV din lege.  De menționat însă că legiuitorul nu a finalizat încă opera de codificare, deoarece acte normative importante în domeniu, cum este Ordonanța de urgență nr. 46/21.05.2013 privind criza financiară și insolvența unităților administrativ-teritoriale vor continua să subziste după intrarea în vigoare a legii, dacă nu vor fi incluse prevederile privind această procedură specială. Rămâne de reglementat insolvenţa persoanelor fizice şi respectiv a regiilor. Astfel se închide circuitul adoptării actelor privitoare la procedurile de preinsolvenţă şi insolvenţă.
Corecturi
O altă operațiune importantă asumată de legiuitor este cea de corectare ori eliminare a unor disfuncționalități constatate în aplicarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.  Un reproș constant al creditorilor în raport de actuala reglementare viza ipoteza formulării cererii de deschidere de către debitor, cu refuzul posibilității creditorului de a avea un cuvânt de spus în nominalizarea practicianului în insolvență provizoriu. Aceasta a avut deseori ca impact tergiversarea procedurii de către debitoare/administratorul special cu concursul administratorului provizoriu, precum și crearea unor creanțe aparente. Remediul procedural pe care a înțeles legiuitorul să îl folosească a fost asimilarea cererii creditorului de deschidere a procedurii cu o declarație de creanță și respectiv înregistrarea cererii sale direct în dosarul constituit odată cu formularea cererii de către debitor, fapt ce îi dă acestuia posibilitatea de a pune concluzii inclusiv asupra aspectelor menționate. Considerăm că remediul procedural amintit mai sus este o soluţie adecvată, însă nu credem că mecanismul convertirii cererii în declarație de creanţă este şi cea mai bună soluţie, din două considerente. În baza acestui mecanism vor fi considerate sume certe, lichide şi exigibile atât cele de la momentul formulării cererii cât şi cele de la momentul deschiderii procedurii. Astfel, o măsură gândită să fie în favoarea creditorului poate fi în defavoarea acestuia, sausă nu reflecte realitatea în urma unor plăţi intervenite între timp. În plus existăşi raţiunea ca un creditor să nu dorească să se înscrie la masa credală conform principiului disponibilităţii, fie deloc, fie să dorească numai în parte, ori să nu se mai poată înscrie fiind îndestulat de către un terţ garant.
Piedici în faţa abuzurilor…
O clarificare importantă menită să tempereze formularea unor cereri abuzive de către debitor a fost adusă prin stabilirea aceleiași valori-prag atât pentru creditor, cât și pentru debitor, aceasta fiind fixată la suma de 40.000 lei. Pe de altă parte, stabilirea unei valori-prag pentru debitorul care se află într-o stare de insolvență iminentă, iar nu de insolvență prezumată, nu poate reprezenta decât o încurajare, pentru acesta, de a continua acumularea de datorii până la atingerea sumei fixate de lege. În ceea ce privește exprimarea votului asupra planului, actuala reglementare prevede posibilitatea votării planului de reorganizare pe clase de creditori, fiind necesar și suficient votul majorității claselor, situație care în practică a cauzat numeroase controverse. În conformitate cu noile prevederi, planul de reorganizare se va vota în funcție de numărul de clase, fie cu majoritate simplă, fie cu majoritate absolută, legiuitorul impunând suplimentar și întrunirea acordului pentru un procentaj de 30% din totalul valoric al masei credale (după unele voci, 50 %), fapt ce se traduce printr-o dublă condiționare cu privire la cvorum și vot (pe clase) și cu privire la cuantumul creanțelor (din total masă credală).
…şi a manipulărilor
Intervenția legiuitorului era necesară și pentru evitarea situațiilor în care se ajungea la aprobarea unui plan de reorganizare fraudulos, conceput doar cu intenția de a fi confirmat, nu și executat, urmând ca acesta să eșueze, scopul final fiind acela de a beneficia de diminuarea masei credale. În conformitate cu noile prevederi, în ipoteza eșuării planului, se va reveni la componența tabelului creditorilor definitivat înaintea votării planului, astfel încât să nu se mai beneficieze de această măsură de reducere a creanței. Soluția adoptată este firească, pentru că logica reducerii anumitor categorii de creanțe era salvgardarea afacerii, ori, dacă aceasta nu se mai produce, nu se mai justifică nici diminuarea. Prin noua reglementare, judecătorul sindic va putea lua, la solicitarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, măsuri ce intră în atribuțiile comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor dacă acestea nu pot fi luate de către aceste foruri din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi. Acest lucru însă va fi oportun dacă, prin lipsa sau indecizia creditorilor, aceştia obstrucţionează, tergiversează procedura.
Mai mult, în lumina unei practici recente dezvoltate în acest sens, legiuitorul a considerat necesar să prevadă faptul că judecătorul sindic urmează a se pronunţa inclusiv asupra viabilităţii planului de reorganizare, propus de către creditori sau de către debitor şi aprobat de către adunarea creditorilor, iar nu numai asupra aspectelor sale legale, formale.
Stan Tirnoveanu,
partener senior, Zamfirescu
Racoti & Partners

Alexandru Iorgulescu,
avocat colaborator, Zamfirescu Racoti & Partners
 "Acest articol a apărut în ediţia print numărul 39 a revistei Capital din săptămâna 30 septembrie – 6 octombrie 2013"