Dieta joacă un rol important în orice proces al organismului, contribuind la riscul apariției unor afecțiuni grave. Studii recente arată tot mai frecvent că ceea ce mâncăm ne poate afecta metabolismul, somnul și funcția cognitivă.
În ultimii doi ani, odată cu pandemia care a ținut oamenii în case, consumul de pește a început, ușor, să scadă. După revenirea la normalitate, oamenii au ieșit din nou la restaurantele preferate pentru a mânca pește sau fructe de mare. Specialiștii în nutriție avertizează că este important să știm nu doar ce pește este mai sănătos și mai gustos, ci și cum a fost prins sau crescut, pentru a ne feri de unele probleme de sănătate, scrie RedBookmag.
Ce pește ar trebui să mâncăm
În general, peștele este considerat o opțiune proteică foarte sănătoasă, adesea bogată în acizi grași omega-3, vitamina D și minerale importante. Asociația Americană a Inimii recomandă să se mănânce pește de două, până la trei ori pe săptămână, dar avertizează că anumiți pești ar trebui evitați. Iată doar câteva alegeri delicioase, potrivit Cufone și Seafood Watch, o organizație condusă de Monterey Bay Aquarium care urmărește peștii ce pot fi consumați în siguranță, în funcție de cum și unde sunt crescuți sau prinși.
- Bibanul de mare
- Tonul roșu
- Codul
- Crapul
- Hogfish (Hog Snapper, din Golful Mexic)
- Heringul
- Peștele leu
- Orice crustacee de crescătorie
- Somonul ( sălbatic)
- Scoicile (pescuite de scafandri)
Cât de nociv este metilmercurul
Mercurul se acumulează pe măsură ce peștii mai mici sunt înghițiți de peștii de talie medie, care sunt înghițiți, la rândul lor, de peștii mari. Aceștia din urmă sunt cei pe care îi mănâncă oamenii.
Deci, cu cât peștele este mai mare, cu atât conținutul de mercur din el este mai mare. Majoritatea formelor de mercur sunt foarte toxice pentru oameni. Dar, pentru ca lucrurile să fie și mai grave, o proporție substanțială de mercur din pește este prezentă sub formă de metilmercur, o neurotoxină puternică formată de bacterii în ape și în sedimente.
Deși poluarea cu mercur a crescut după industrializare, acumularea de metilmercur la pești este un fenomen complet natural. Chiar și peștii pescuiți în mijlocul oceanului, departe de orice surse poluante, vor conține metilmercur.
Dacă mercurul este dăunător sau nu, depinde și de cantitatea de pește pe care o consumăm și de frecvența cu care mâncăm ton la conservă. Doza maximă de mercur stabilită pentru populația generală este de 3,3 micrograme pe kilogram de greutate corporală, pe săptămână. 1.000 de micrograme (µg) este 1 miligram (mg).
Ce pești trebuie evitați și de ce
Iată peștii pe care ar trebui să-i evitați, conform Cufone și Seafood Watch:
- Creveții de crescătorie importați, pentru că iazurile în care sunt crescuți sunt foarte poluate, acumularea de metilmercur fiind foarte mare.
- Rechinii, pentru că problemele asociate cu consumul acestora apar pe tot parcursul lanțului trofic. În primul rând, acești pești răpitori conțin foarte mult mercur, dăunător pentru sănătatea umană.
- Codul atlantic. Codul atlantic era pe cale de dispariție la jumătatea anilor 1990, astfel încât specia a fost inclusă pe lista roșie a speciilor amenințate, de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii.
- Tonul. Este unul dintre cei mai consumați pești din lume, existând riscul de epuizare a resurselor, susține Cufone. În schimb, în salata de ton se pot pune sardine conservate (unul dintre cei mai sănătoși pești).
- Caviarul. Beluga și sturionii sunt, de asemenea, specii amenințate de creșterea construirii barajelor care poluează apa în care trăiesc. Toate formele de caviar provin din pești care au nevoie de mult timp până se maturizează, de aceea orice tip de caviar sălbatic trebuie evitat, spune Cufone.