„O altă strategie, pe lângă aceea de a-ți antrena toleranța la foame, este să mănânci cu simțurile.
Tot ce înseamnă relație cu mâncarea s-a mutat în mintea noastră, mintea este insațiabilă, ea nu are senzațiii, nu simte, ea are doar idei, gânduri. Dacă ar fi după mintea noastră, am mânca până am crăpa. Pentru că mintea nu simte”, a transmis Mihaela Bilic, medic nutriționist, la Digi 24.
Singurul care ne poate proteja în fața ispitelor culinare
„În contextul ăsta, singurul care ne poate proteja în fața ispitelor culinare este, culmea, tot corpul nostru.
În ce fel? Folosind cele 5 simțuri să evaluăm mâncarea. Este un lucru interesant și în același timp amuzant – mâncarea nu este așa de bună cum proiectăm noi cu capul că este – și, culmea, dacă o mâncăm cu simțurile, toată această impulsivitate alimentară dispare, pentru că este foarte greu să mănânci folosindu-ți simțurile.
Avem văz, auz, miros, gust și atingere. Ne dăm seama că toată atenția trebuie să fie în farfurie. Tu mănânci pe pilot automat, proiectând ideea că „îți plac sarmalele”, ca „îți place salata beuf”, dar uitând să guști fix preparatul pe care îl ai în farfurie.
Ne ignorăm mult simțurile și mâncăm mult „ca proștii”.
Dacă tot avem o masă mare – este foarte practic și foarte funcțional -, vă recomand să luați o farfurie mare, puneți pe ea din toate produsele, tocmai să nu lăsăm mintea să spună că am lăsat ceva.
Luăm acea farfurie, gustăm cu adevărat preparatele, și, ulterior, ne dăm aceată îngăduință de a ne reservi cu un lucru care a fost cu adevărat delicios.
Ce vom constata cu surprindere? Toată această degustare, face să treacă un pic de timp – unul necesar -, ca prima gură de mâncare să străbată cei 5 metri de tub digestiv și să ajungă să declanșeze un hormon care ne dă semnal de sațietate.
Și atunci, după cele 15 minute de exercițiu de degustare, automat vom avea o foame mult mai mică decât o aveam în primul moment, și când, lacomi, am fi putut să mâncăm o cantitate mare”, a conchis nutriționistul.
