«Avem reale motive să credem că datele la care au acces guvernatorii băncilor centrale sunt genul de informaţii provocatoare de ulcere şi insomnii.»

La începutul săptămânii trecute, guvernatorii băncilor centrale ale României, Poloniei, Cehiei şi Ungariei au organizat conferinţe de presă simultane pentru a comunica pieţelor financiare că economiile respectivelor ţări nu sunt sate fără câini, iar monedele nu constituie pradă uşoară în calea speculanţilor. Dincolo de mesajul concret şi în sine important, acţiunea coordonată a celor patru are multiple semnificaţii, care merită examinate în detaliu, având în vedere consecinţele pe care le poate avea asupra regiunii o criză prost gestionată.

Să lăsăm la o parte faptul că acţiunea celor patru şefi de bancă centrală a venit la puţin timp după ce această rubrică a sesizat absenţa unei luări de poziţie coordonată regional pe tema crizei. Deşi ar fi flatant să cred altfel, rămân convins că e vorba de o simplă coincidenţă.

În primul rând, este esenţial să notăm faptul că avem de-a face cu acţiunea unor tehnocraţi, şi nu a unor politicieni. Chiar dacă aceşti tehnocraţi au avut binecuvântarea tacită a liderilor politici din ţările lor, rămâne semnificativă acţiunea organizată de oameni cu credibilitate internă şi internaţională cu mult peste cea a unor politicieni.

În al doilea rând, nu e deloc hazardat să vedem în acţiunea coordonată a celor patru guvernatori un semn de ruptură şi tensiune în interiorul Uniunii Europene. Ce-i drept, ar fi un semn subtil şi care arată mai degrabă a avertisment – ca dovadă opţiunea de a exprima mesajul prin tehnocraţi, şi nu prin lideri politici. Dacă nişte şefi de guvern ar fi luat poziţii similare, am fi putut spune că UE se confruntă deja cu o criză. Aşa cum stau lucrurile acum, putem spune că a fost tras un foc de trasor întru avertizarea liderilor vest-europeni asupra obligaţiilor pe care le au şi faţă de ţările fostului lagăr comunist, obligaţii pe care unii lideri occidentali au preferat să le ignore.

În al treilea rând, nu putem ignora tonul sobru-îngrijorat în care a fost făcut comunicatul bancherilor. Dacă nu ne luăm după nimic altceva decât după figura palidă și trasă la faţă a lui Mugur Isărescu și ghicim că şi omologii săi arătau cam la fel, avem reale motive să credem că datele la care au acces aceşti oameni sunt genul de informaţii provocatoare de ulcere şi insomnii, indiferent de ce ar susţine politicienii.

În al patrulea rând, este surprinzătoare candoarea şi modul tranşant în care cei patru şefi de bancă centrală şi-au exprimat opinia. Nu putem uita, desigur, că noţiunile de candoare şi transparenţă sunt relative pentru bancheri centrali formaţi la Şcoala de Comunicare a Oracolului din Delphi. Cu toate acestea, mesajul adresat amatorilor de senzaţii tari în piaţa valutară – că e vremea să termine cu prostiile – nu a lăsat loc de interpretare pentru cei obişnuiţi cu tonul normal (adică abscons, prolix şi lipsit de claritate) al unei bănci centrale.

Una peste alta, avem mai multe ingrediente ale unei situaţii interesante – în accepţiunea acelui blestem chinezesc despre traiul în vremuri interesante. Ne-am obişnuit, în ultimii ani, ca economiile est-europene să crească aproape indiferent de incompetenţa guvernelor care le conduc, în timp ce guvernatorii stăteau, stoic, în banca lor. Din faptul că nu mai par dispuşi să facă asta nu putem avea prea multe motive de optimism.