Evoluția retailului este determinată în mod fundamental de evoluția consumului, care la rândul său este determinată de evoluția încrederii consumatorilor. În acest context, perspectivele de creștere economică din acest an nu sunt suficient de mari încât să vedem o relansare spectaculoasă a consumului, mai ales că  există o tendinţă de creștere a taxelor şi unele riscuri de depreciere a leului.

Foarte probabil ca discounterii să continue să câştige teren în România, şi o comparație chiar şi cu ţările mai dezvoltate din SEE şi CEE indică faptul că aceștia au în continuare potențial de creștere a segmentului de piață. Cu atât mai mult cu cât comportamentul consumatorului s-a schimbat în perioada crizei, iar retailerii au fost nevoiţi să se adapteze noilor nevoi ale acestuia. Confruntaţi cu o scădere a valorii reale a veniturilor, consumatorii s-au orientat către achiziţia de produse alimentare şi a bunurilor de strictă necesitate. După ce ponderea alimentelor şi băuturilor în structura coşului zilnic al unei gospodării s-a redus constant în perioada de până în 2008, după declanşarea recesiunii s-a observat inversarea acestui trend.

 

În prezent, peste jumătate din veniturile unei gospodării sunt alocate pentru achiziţia de alimente şi băuturi. Pe de altă parte, consumatorii au migrat către produsele din segmentele mai joase de preţ şi îndeosebi către mărcile proprii ale lanţurilor de retail. Loialitatea consumatorilor faţă de branduri, care nu a fost niciodată la cote înalte în România, s-a diminuat şi mai mult în condiţiile crizei. Acest lucru a presupus reorientări la nivelul strategiei producătorilor de bunuri de larg consum, mixul de produse şi promoţii.

În foarte multe categorii de produse s-a putut constata o polarizare a cererii către segmentul economic şi cel premium, în detrimentul celui de mijloc (mainstream). Astfel, conjunctural, o parte din cerere a migrat către produsele economice, în timp ce zona premium a fost stabilă sau chiar s-a consolidat. În acelaşi timp, reorientarea consumatorilor către produsele mai ieftine a creat noi oportunităţi de sporire a veniturilor retailerilor prin introducerea de mărci proprii; ponderea acestora este determinantă la discounteri şi începe să fie din ce în ce mai vizibilă și la ceilalți retaileri. Astfel, producătorii pierd din marjă, şi singurul lor avantaj este utilizarea capacitații de producţie (în cazul existenței unei capacități excedentare). Evident, rămâne foarte importantă capacitatea de inovare, care va fi din ce în ce mai importantă pentru a asigura succesul unui produs în piață. Din punctul de vedere al retailerilor, mărcile proprii îi ajută să obţină produse de calitate similară la preţuri mai mici şi cu marje mai mari.

 

Și structura sectorului de retail din România s-a schimbat în ultimii ani, tendinţa ascendentă a retailului modern, în dauna celui tradiţional, evidentă şi în perioada de dinainte de 2008, fiind accelerată de criză. Iar trendul de eroziune a retailului tradițional (ponderea micilor magazine individuale a scăzut sub 50% în comerţul local) va continua, în special în mediul urban, unde este foarte greu să faci faţă puterii de cumpărare mari şi implicit preţurilor pe care marii retaileri le pot practica prin prisma volumelor pe care le rulează. Acest fenomen de eroziune a retailului tradițional este cu atât mai relevant cu cât s-au dezvoltat, în ultima vreme semnificativ, formatele mai mici (rețele de magazine de proximitate) care oferă convenienţa retailului tradițional, cu o sortimentaţie mai bogată şi la preţuri în general mai bune pentru acelaşi produs. Este foarte greu de supraviețuit ca retailer independent, pentru că volumele mici nu pot asigura preţuri de achiziție suficient de bune (puterea de negociere este mică), iar costurile logistice sunt mari.

Comerțul online are în continuare potențial de creștere, în special în domenii cum ar fi electro-IT, fashion, cosmetice, şi mai puțin în domeniul produselor alimentare şi al retailului general, unde online-ul a evoluat foarte timid chiar şi în ţările dezvoltate. Costurile de transport pentru această ultimă categorie, precum şi toată activitatea logistică şi de manipulare sunt mai mari şi mai complexe, ceea ce reprezintă o piedică în contextul unei piețe unde prețurile sunt extrem de importante şi unde valoarea coşului de cumpărături este destul de mică.

Retailul de produse vestimentare este o altă zonă cu potențial ridicat, în special din cauza fragmentării acestui segment în prezent şi prin prisma unei oferte încă insuficient de dezvoltate în afara orașelor mari. Pe de altă parte, segmentul DIY, probabil, va rămâne în continuare printre cele mai dificile, împreună cu retailul de electro-IT în magazine brick-and-mortar (cu distribuție fizică, nu online).

Cred că este posibilă consolidarea în continuare a retailului din România, care rămâne destul de fragmentat, iar intrarea unor noi jucători prin green-field (în afara unor arii de nişă) ar fi extrem de dificilă în acest context. Viitorul aparţine deci jucătorilor care se vor adapta cel mai repede noilor tipare de consum ale populaţiei, vor specula oportunităţile oferite de noile tehnologii şi-şi vor optimiza operaţiunile şi procesele pentru îmbunătăţirea profitabilităţii şi a eficienţei.