În ultimul interviu acordat revistei Capital înainte de înlocuirea sa, fostul ministru de finanţe, Gheorghe Ialomiţianu, a spus că dintre cele trei măsuri, pe care le-a calificat „de relaxare“, nu ar ezita să aleagă creşterea investiţiilor publice şi a ajutoarelor de stat pentru firme sau majorarea salariilor şi pensiilor. În opinia sa, banii „trimişi“ de stat în economie, în direcţiile decise de Guvern, ajută mai mult creşterea PIB decât reducerea poverii fiscale pe muncă.
Companiilor private şi angajaţilor acestora nu le rămâne decât să spere că schimbarea Executivului va modifica şi înţelegerea mecanismelor care ajută economia sau, dacă e prea greu, măcar a termenului „relaxare“. Creşterea sumelor alocate pentru investiţii şi ajutoare destinate anumitor firme, ca şi majorările de salarii şi pensii, înseamnă o relaxare doar pentru cheltuielile statului. Pentru economia privată, care susţine de fapt aceste cheltuieli, prilejul de relaxare nu prea apare. Chiar dacă o parte din banii cheltuiţi în plus de stat dau prilej beneficiarilor să îşi crească consumul sau să creeze locuri de muncă, sumele „stimulatoare“ sunt doar redistribuite. Niciun leu „alocat“ de stat nu pică din cer: este doar un leu care nu va mai fi cheltuit şi nu va mai crea locuri de muncă în altă parte a economiei, de unde a fost luat. Neutră în desemnarea beneficiarilor, pentru că ar ajuta toate firmele (nu doar pe cele selectate de stat) şi toţi angajaţii (atât de la stat, cât şi de la privat), reducerea contribuţiilor sociale este măsura care ar susţine cel mai mult creşterea economiei şi singura cu adevărat „de relaxare“ pentru mediul privat dintre cele trei opţiuni ale Guvernului.
Statul ar sancţiona mai puţin munca, apăsată în prezent de cea mai mare povară fiscală, ar face mai puţin costisitoare pentru angajatori crearea unui job „legal“, ar ajuta la reducerea şomajului şi ar lăsa mai mulţi bani la dispoziţia oamenilor pentru consum sau investiţii. Pentru oficialii care au declarat creşterea economică „prioritatea numărul unu anul acesta“, cum este noul ministru de finanţe, Bogdan Drăgoi, ar trebui să conteze faptul că un leu consumat sau investit în sistemul privat contribuie mai mult la avansul PIB decât orice leu cheltuit de stat, chiar pentru proiecte despre care guvernanţii declară că „vor genera automat creşteri pe orizontală în economie“. La IMM, care contribuie cu 70% la PIB şi unde lucrează 60% din angajaţii din economie, ajung  în mod direct puţine dintre „ajutoarele“ şi „investiţiile“ statului. O reducere a poverii fiscalităţii pe muncă le-ar încuraja mai sigur activitatea. Noul ministru de finanţe crede că soluţia creşterii economice durabile este majorarea încasărilor bugetare. Necesar pentru stabilitatea financiară a statului, echilibrul bugetului nu este însă şi o condiţie suficientă a bunăstării societăţii, dacă se obţine prin susţinerea unor cheltuieli mai mari cu taxe şi impozite sufocante.