«Europa de Est şi-a asumat o eronată trenă de paria în lumea economiei mondiale.»
Dintr-o dată, Europa de Est este relevantă. Dintr-o dată, restul lumii financiare îşi dă seama că Europa de Est există. Dintr-o dată, acea regiune plină de ţări mici şi irelevante a devenit un punct de interes pentru o lume din ce în ce mai cuprinsă de valurile crizei. Întrebarea care se impune este însă dacă Europa de Est ştie cum să gestioneze această relevanţă, dacă ea va avea ca rezultat acel justificat loc la masa discuţiilor în care se decide viitorul economiei mondiale.
Săptămâna trecută, bursele întregii lumi au căzut sub presiunea grijilor legate de sănătatea portofoliilor de credite din Europa de Est. Întrebările care au dominat discuţiile din finanţe ţineau aproape exclusiv de capacitatea est-europenilor de a plăti la timp credite ipotecare şi de consum contractate în franci elveţieni sau alte monede exotice. Cât pot plăti polonezii, slovacii sau românii? Ce se va întâmpla cu băncile vestice din regiune dacă aceste rambursări vor fi prea tardive?
Tristeţea este că nu e nimic nou în creşterea economică alimentată de creditare a Europei de Est. Acelaşi fenomen s-a desfăşurat şi în alte părţi ale lumii, cu mici diferenţe de nuanţă. Problema este că, spre deosebire de alte regiuni, Europa de Est s-a complăcut de prea mult timp în troaca presupusei proprii lipse de relevanţă. Timp de prea mulţi ani, Europa de Est şi-a asumat o eronată trenă de paria în lumea economiei mondiale, asumând acea exclamaţie de lehamite de fiecare dată când era vorba de realităţile economiei globale: „Las’, să fie la ei acolo, în America (sau Anglia, sau Asia)!“
Ei bine, acum aflăm că nu mai suntem nişte paria, că soarta noastră contează pentru mult mai mulţi oameni decât ne-o imaginam, că nu ne putem permite să credem că ceea ce are loc în colţul nostru de lume nu contează decât pentru noi. De la prestigiosul Sunday Telegraph în Marea Britanie şi până la legendarul Wall Street Journal în SUA, mass-media mondiale pare să fi descoperit, în ultimele şapte zile, faptul că Europa de Est există şi că e foarte relevantă pentru restul lumii.
Întrebarea care se impune este însă ce va face Europa de Est, şi prin extensie România, cu această relevanţă recent dobândită, mai ales în condiţiile în care ideea că suntem oarecum izolaţi de restul lumii crease o anumită zonă de confort în comunitatea de afaceri – şi nu numai – din regiune.
Opţiunile sunt relativ simple. Fie ne adaptăm noii realităţi şi ne comportăm ca atare, acceptând consecinţele integrării noastre în sistemul economic-financiar global, de la bune la rele, lucru care implică o mai bună gestionare a ciclurilor economiei şi o abordare mai sofisticată a modului în care facem business, fie ne prefacem că nu s-a schimbat nimic şi continuăm tot aşa, perpetuând aceleaşi greşeli care ne-au adus unde suntem, într-o stare mult mai proastă decât ar trebui. Asta implică abordarea pieţelor de capital cu un amestec malign de aroganţă şi ignoranţă, precum şi gestionarea unor bugete de miliarde ca şi cum ar fi fondul clasei a IV-a C de la şcoala din cartier.
Din păcate, experienţa ultimelor două luni nu oferă multe motive de optimism. Mai e timp pentru schimbarea comportamentului, dar nu pe cât de mult ne place să credem. Numărătoarea inversă a început de mult.
