Cateva precizari de context. Bugetul Uniunii Europene, formata din 25 de tari la acest moment si 27 de tari incepand cu 1 ianuarie 2007, se situeaza “la aproximativ” 1% din Venitul National Brut (VNB) al tarilor membre. “Aproximativ” este cuvantul cheie. tarile net contributoare (Germania, Marea Britanie, Olanda), care dau fonduri de la bugetul UE mai mult decat primesc, doresc mentinerea bugetului cat mai aproape de 1%, iar tarile care primesc mai mult
Cateva precizari de context. Bugetul Uniunii Europene, formata din 25 de tari la acest moment si 27 de tari incepand cu 1 ianuarie 2007, se situeaza “la aproximativ” 1% din Venitul National Brut (VNB) al tarilor membre. “Aproximativ” este cuvantul cheie.
tarile net contributoare (Germania, Marea Britanie, Olanda), care dau fonduri de la bugetul UE mai mult decat primesc, doresc mentinerea bugetului cat mai aproape de 1%, iar tarile care primesc mai mult decat contribuie (in principal noile tari intrate) doresc un buget cat mai mare. Ambele pozitii, in principiu, sunt perfect indreptatite.
Comisia Europeana a propus initial un buget de 1,24% din VNB. Parlamentul European sustine un buget de 1,15% din VNB comunitar. Presedintia luxemburgheza din prima parte a anului 2005, a avansat cifra de 1,06%, respinsa de britanici, care doresc o eficientizare a domeniilor si modalitatilor de utilizare a banilor. Presedintia britanica actuala a redus la 1,03% suma totala propusa pentru perioada 2007 – 2013. Diferentele de sume par mici, dar in fapt vorbim despre miliarde de euro.
Franta se opune oricarei incercari de reducere a sumelor consistente alocate Politicii Agricole Comune, de care beneficiaza in mare masura fermierii francezi, iar Marea Britanie se opune inghetarii sau reducerii rabatului de care beneficiaza din 1984. Ca urmare a acestui blocaj, presedintia britanica a fost nevoita in ultima propunere avansata sa reduca fondurile structurale si de coeziune de care beneficiaza in principal tarile si regiunile mai putin dezvoltate.
Respingerea de catre cetatenii francezi si olandezi a proiectului de tratat constitutional in aceasta vara a pus o presiune fantastica asupra guvernelor tarilor membre, in sensul de a acorda mult mai multa atentie temerilor si nevoilor reale ale propriilor cetateni, inclusiv din punctul de vedere al primirii unor noi tari in familia europeana.
Acesta este tabloul general in care Romania trebuie sa-si formuleze si promoveze inteligent propriile opinii, mai ales ca deocamdata nu suntem la masa decidentilor, ci avem doar un statut de observator. Care este interesul nostru national?
Principalul obiectiv este obtinerea unui acord final pana la sfarsitul acestui an. De ce? In primul rand, pentru ca pentru primii trei ani, 2007 – 2009, banii pe care Romania ii va primi sunt deja agreati: 11 miliarde de euro, din care sase – sapte miliarde fonduri structurale si de coeziune (infrastructura, mediu, dezvoltare regionala, ocuparea fortei de munca) si patru miliarde pentru agricultura. Propunerea britanica ne este avantajoasa din acest punct de vedere pentru ca reitereaza clar aceasta suma.
Un al doilea obiectiv ar fi cresterea rapida a capacitatii de absorbtie a banilor comunitari. Avem mari probleme sa construim proiecte viabile. Avem probleme si cu asigurarea banilor de cofinantare a fondurilor europene de la bugetul nostru national. si din acest punct de vedere propunerea britanica ne este avantajoasa pentru ca micsoreaza pentru anumite domenii efortul financiar al noilor membri. In plus, este prevazuta posibilitatea ca sumele alocate sa poata sa fie cheltuite in decurs de trei ani de la data alocarii lor.
Nu in ultimul rand, obiectivele Agendei Lisabona, de crestere a competitivitatii economice, devin mult mai importante pentru ca, treptat, finantarea comunitara va creste in aceasta zona, in timp ce instrumentele traditionale vor fi, tot treptat, eliminate. Cu alte cuvinte, pentru restul de 19 miliarde de euro pe care ar urma sa-i primim in perioada 2010 – 2013 trebuie sa construim inca de pe acum politici si proiecte solide.
Pentru aceste considerente, pozitia noastra publica trebuie sa fie calma, retinuta, dar mai ales inteligent argumentata. Deosebit de importanta este actiunea euro-parlamentarilor nostri. Daca nu se vor coordona in eforturi si se vor antrena intr-o cursa penibila, de genul care este mai destept sau mai vorbaret in fata presei, vor sfarsi prin a fi doar un balast bugetar al societatii.
Cea mai mare greseala ar fi sa transformam aceasta dezbatere intr-un subiect de lupta politica. Nu avem decat de pierdut. Nu cred ca exista vreun politician roman care sa nu doreasca mai multi bani pentru judetul pe care il reprezinta. Sau poate ma insel.
“Cea mai mare greseala ar fi sa transformam aceasta dezbatere intr-un subiect de lupta politica.”
Cosmin Dobran,Master in Politici Publice Internationale al Scolii de Studii Internationale Avansate din cadrul Universitatii John Hopkins din SUA