In ultimii ani, cererea pentru carbune de gratar, in special pe plan intern, a crescut, astfel incat oferta se dovedeste insuficienta. „Producem in jur de trei tone lunar, avand contracte de desfacere asigurate. Cu greu mai putem livra unor noi clienti, si numai cantitati limitate. Cu toate ca materie prima avem indeajuns, nu exista decat doi specialisti in fabricarea mangalului. Sunt greu de gasit”, spune Carciumaru Emilia, director economic SC Cozia Forest din Ramnicu Valcea. „Respectul fata de natura (mangalul se produce din crengi care au valoare economica redusa), dar si faptul ca gratarul se face mai usor cu mangal au dus la cresterea cererii”, explica inginer Vasile Chis, Directia Silvica Salaj, una dintre zonele cu traditie in producerea mangalului.
Cel mai important producator de mangal este Romsilva, care anul trecut a vandut 4.800 tone, dintre care 4.400 tone la export. „Data fiind traditia si contactele existente de multi ani, aproape intreaga productie este exportata in tari occidentale. Acest produs are succes la export, in special pentru ca se obtine in conditii rudimentare, care au cam disparut de la ei”, spune Gheorghe Capanu, director economic Romsilva. „Noi folosim sistemele de productie traditionale, pentru ca numai in acest fel obtinem cea mai buna calitate. Am incercat sa imbunatatim tehnologia la un moment dat, dar am pierdut din calitate”, spune Vasile Chis. Cel mai bun mangal se obtine prin procedeele traditionale. Sistemul este simplu: se aduna cracile in gramezi acoperite cu pamant si nisip si se aprinde un foc de jur imprejur. Acesta este intretinut timp de doua, trei saptamani, permanent supravegheat, pentru ca lemnele sa arda fara oxigen. „In urma cu cativa ani, eram practic singurii producatori. Cum obtinerea mangalului nu necesita investitii importante, au aparut foarte multi mici producatori, in special pe langa fabricile de cherestea, dovedindu-se o afacere profitabila”, spune Sabin Bratu, sef serviciu Productie in cadrul Romsilva. Cea mai mare problema de care se lovesc cei care vor sa se apuce de facut mangal este lipsa specialistilor. „Tot mai greu gasim oameni care sa se priceapa sa produca mangal, care stiu cum trebuie directionat focul pentru a iesi un produs de calitate. In zona noastra au mai ramas numai secuii care sa faca un mangal de calitate”, spune Vasile Chis.
Anul trecut, exporturile de mangal ale Romsilva au fost in valoare de 883.000 de dolari, destinatiile principale fiind Italia si Austria. „Am avut cereri din tarile arabe si chiar din China, dar transportul ne-a pus probleme. Aceasta pentru ca dat fiind volumul mare al mangalului, singurul mod de transport eficient este cu vaporul. Numai ca riscul de a se imbiba cu apa este foarte mare”, spune Sabin Bratu.
Productia mangalului este o activitate sezoniera, strict dependenta de momentele in care cererea este crescuta (primavara – toamna) si de conditiile meteorologice, productia pe perioada iernii fiind exclusa. „De la producatori, mangalul pleaca la preturi cuprinse intre 175 si 220 USD tona, in functie de modul de ambalare. In cazul in care se vinde vrac, rata profitului este de circa 10%”, spune Sabin Bratu.