Sifonul revine pe piață
Într-o societate capitalistă, reînvierea unei afaceri cu origini în perioada comunistă poate părea surprinzătoare. Însă un produs care a devenit emblematic în România contemporană este sifonul. Era omniprezent în gospodăriile românilor înainte de 1990. Ei bine, acest produs a cunoscut o nouă popularitate și este căutat cu entuziasm de cei care își amintesc cu drag de trecut. Sifonul este acum disponibil la prețul accesibil de 5 lei în supermarketuri.
Sifonul și-a recâștigat popularitatea, inspirând nostalgia celor mai în vârstă și captivând interesul noilor generații. Produsul este acum prezent pe rafturile multiplelor supermarketuri. Astfel, devine subiect de discuție, în special în preajma sărbătorilor sau atunci când oamenii primesc oaspeți.
Cunoscut și sub denumirea de apă carbogazoasă, sifonul este disponibil în variantele plată și minerală, cu adaos de electroliți și procese multiple de distilare. În ciuda creșterii popularității apei în timpul verii, sifonul rămâne în topul preferințelor. Acesta este apreciat atât de adulți, cât și de cei mici. Este folosit, în special, în combinație cu siropuri pentru a crea băuturi acidulate.
Unde poate fi găsit
Acesta poate fi găsit la un preț accesibil de 5,49 de lei în Mega Image și alte supermarketuri. În perioada comunistă, sifonăriile erau prezente în fiecare cartier bucureștean. Astăzi, produsul cunoaște o revenire triumfală pe rafturile marilor retaileri, relatează Gândul.
Există însă o diferența între sifon și apă minerală. Mai exact, sifonul este o băutură creată prin combinarea apei cu dioxid de carbon, în timp ce apa minerală provine din izvoare subterane. Pentru cei îngrijorați cu privire la impactul asupra sănătății, trebuie să știți că sifonul nu prezintă riscuri semnificative.
Originile sifonului
Înainte de a deveni celebru, sifonul a avut o istorie interesantă. Băutura carbogazoasă a fost inventată la sfârșitul secolului XVIII de către un filosof englez numit Joseph Priestley. În octombrie 1767, acesta a observat câțiva muncitori de la o fabrică de bere din vecinătatea casei sale care cărau niște lăzi. Ideea i-a venit în timp ce experimenta cu vecinii săi. Totul părea să meargă bine până când a scăpat accidental puțin solvent în cada unde se fermenta berea, cauzând pagube în fabrică. Patronul l-a concediat, iar Priestley a început să-și transforme bucătăria într-un veritabil laborator.
Priestley și-a continuat munca de unul singur, fără a fi luat în serios inițial. Încetul cu încetul, cei mai apropiați prieteni au început să fie încântați de băutura pe care a creat-o. Marinarii au devenit primii săi clienți, instalând mașini de făcut sifon la bordul navelor. De aici nu a mai durat mult până când aparate similare au apărut pe străzile cartierelor din Londra, iar combinațiile cu lămâi și portocale au devenit populare. Succesul s-a răspândit rapid pe continent, existând chiar zvonuri că Napoleon însuși a fost impresionat de sifon. A interzis însă băutura când a aflat că a fost creată de un englez.
