Din punctul de vedere al unui economist (nu analist), perioadele prelungite de crestere economica sunt periculoase. Din pacate, de cele mai multe ori este nevoie de o criza pentru a scoate la suprafata carentele unei economii. O lectie a ultimei crize economice de pe pietele emergente a fost ca pietele financiare interne s-au bazat prea mult pe imprumuturi bancare si prea putin pe alte forme de finantare. Dupa cum spunea Alan Greenspan, fostul guvernator al Bancii Centrale a SUA, “lipsa unei roti de rezerva nu reprezinta o problema atata timp cat nu ai o roata dezumflata”. In opinia domniei sale, efectele crizei din zona Asiei ar fi putut fi diminuate daca ar fi existat o piata de capital functionala.
“O piata locala activa de obligatiuni ofera firmelor posibilitatea de a emite obligatiuni care sa fie corelate cu fluxurile lor de lichiditati.”
Una dintre lectiile pentru Romania, ca si pentru alte tari in tranzitie, ar fi ca dezvoltarea de piete de obligatiuni (corporatiste si de stat) ar reduce vulnerabilitatea acestor tari la fluxurile de capital. De exemplu, firmele cu planuri de investitii foarte mari prefera sa se imprumute pe piata locala la termene foarte lungi. Dar, datorita mediului economic inca fragil (inflatie mare, deficite in crestere etc.), caracteristic acestor tari, bancile s-ar putea sa ofere imprumuturi in moneda nationala doar pe termen scurt. O piata locala activa de obligatiuni ofera firmelor posibilitatea de a emite obligatiuni care sa fie corelate la fluxurile lor de lichiditati.
Bineinteles ca, in cazul obligatiunilor de stat, exista o alternativa de finantare relativ mai sigura: investitiile straine directe (ISD). In acest caz, investitorul strain accepta o parte din riscul de tara. De exemplu, daca profiturile scad, va scadea si venitul investitorului strain. Mai mult, retragerea investitiilor directe este mai dificila in cazul cand economia incetineste. Totusi, chiar daca pe termen scurt ISD sunt mai sigure, pe termen lung, ele sunt de cele mai multe ori mai scumpe. Motivul este foarte simplu, randamentul cerut de investitor este mult mai mare in schimbul acceptarii riscului de tara.
In finante exista o vorba care se refera la siguranta investitiilor: “nu este bine sa-ti pui toate ouale in acelasi cos”, pentru ca exista riscul sa le pierzi pe toate. Acelasi lucru poate fi spus si despre sursele de finantare. In ceea ce priveste siguranta sursei de finantare, emisiunea de obligatiuni se afla la mijloc intre investitiile de portofoliu, care sunt foarte volatile, si investitiile straine directe. Dar in ceea ce priveste costurile, emisiunea de obligatiuni este mult mai ieftina pe termen lung. Astfel, pentru a fi siguri ca nu platim prea mult pentru dezvoltarea Romaniei sau ca asteptam prea mult, este nevoie de o diversificare a surselor de finantare. Atat pentru firmele din Romania, cat si pentru guvern.
