Filmul tånărului regizor spaniol Alejandro Amenábar, originalul după care s-a făcut mult mai cunoscutul «Vanilla Sky», este o demonstraţie de har regizoral, în care Penélope Cruz face dovada talentului său.
Povestea lui Alejandro Amenábar (36 de ani) seamănă destul de mult cu aceea a altor congeneri ai săi asiatici, europeni sau latino-americani, precum brazilianul Fernando Meirelles, autorul formidabilului „Cidade de Deus“ („Oraşul Domnului“), mexicanii Alfonso Cuarón („Y tu mamá también“, „Şi mama ta la fel!“) şi Alejandro Gonzáles Iñárritu („21 de grame“, „Babel“), sau germanul Tom Tykwer („Lola rennt“, „Aleargă, Lola, aleargă“): mai întåi filme de tinereţe extraordinare, urmate apoi de oferte din partea studiourilor hollywoodiene. Ceea ce face cu atåt mai spectaculos cazul lui Amenábar este faptul că i-a dat ocazia unui star în devenire – Penélope Cruz – să arate ce poate, lansånd-o pe traiectoria celebrităţii.
Dacă aţi văzut cumva „Vanilla Sky“, filmul din 2001 al americanului Cameron Crowe, atunci ştiţi deja povestea din „Abre los ojos“, filmul care l-a transformat pe Amenábar într-una din marile speranţe ale cinematografiei – speranţă confirmată definitiv între timp, odată cu „Mar adentro“ („Marea dinlăuntru“). Ca intrigă, „Vanilla Sky“ este un remake fidel al originalului spaniol – inclusiv cu Penélope Cruz în acelaşi rol, vorbit însă în engleză. Doar că i se poate aplica în mod exact observaţia acidă a unui critic despre „A.I.“, un proiect al lui Stanley Kubrick pe care, în cele din urmă, l-a făcut Steven Spielberg; nu-mi aduc aminte în întregime citatul, dar criticul spunea, în mare, că „scos din ghearele lui Kubrick şi depus în måinile moi ale lui Spielberg“, „A.I.“ e un mare fås – ca şi „Vanilla Sky“ prin comparaţie cu „Deschide ochii“. Să vă reamintesc că regizorul montării americane, Cameron Crowe, e una şi aceeaşi persoană care a făcut insipidul „Jerry Maguire“, probabil cel mai enervant, inutil şi stupid film premiat vreodată cu un Oscar.
„Deschide ochii“ a făcut valuri în 1998, cånd a impresionat deopotrivă publicul şi criticii la Festivalul de film independent de la Sundance, un loc în care aproape în fiecare an se descoperă noi talente. Prin temele sale majore, filmul aparţine unei serii de pelicule care au în centru viziunea plină de anxietate a unui viitor în care graniţa dintre ficţiune, imaginaţie şi realitate începe să se estompeze pånă la indistincţie. Filme asemănătoare ca tematică au mai făcut, de pildă, Alex Proyas („Dark City“) şi Peter Weir („The Truman Show“), ambele lansate în anul imediat următor producţiei lui Amenábar, în 1998. La fel, alte filme care au urmat au fost „Being John Malkovich“ (1999), al lui Spike Jonze sau „Eternal Sunshine of the Spotless Mind“ (2004), de Michel Gondry.
Povestea din „Deschide ochii“ e (relativ) simplă: César (Eduardo Noriega, mult mai bun decåt Tom Cruise, care a jucat acelaşi rol în „Vanilla Sky“), un tånăr bogat şi plin de sine, care şi-a făcut un fel de filosofie de viaţă din a nu se culca de două ori cu aceeaşi femeie, o întålneşte pe Sofia (Penélope Cruz), prietena celui mai bun amic al său, Pelayo (Fele Martínez). Vrăjit de Sofia, César încearcă să o cucerească, aparent fără ca flirtul să fie respins. Dar între timp Nuria, una dintre fostele sale iubite, cuprinsă de gelozie, încearcă să se răzbune; în timp ce se află la volanul maşinii alături de César, Nuria provoacă deliberat un accident în care îşi pierde viaţa, iar fostul ei iubit rămåne desfigurat. Cu toate că este de acum obligat să poarte o mască, reîntålnirea lui César cu Sofia pare să reaprindă flacăra; doctorii îi dau speranţe că o operaţie chirurgicală i-ar putea reda un chip omenesc şi toate par să meargă mai bine. Însă, ciudat, César începe să sufere accese inexplicabile de furie cumplită. Lucrurile nu sunt chiar ceea ce par…
„Deschide ochii“ e unul dintre acele filme care au calitatea de a sugera mai mult decåt exprimă explicit, căci opune, în oglindă, teme majore: realitate versus ficţiune (sau imaginar); amintire versus invenţie; nebunie versus normalitate; frumuseţe versus uråţenie; vis versus coşmar. În final, cånd în sfårşit graniţa dintre vis şi real redevine din nou clară, veţi avea mai multe întrebări decåt răspunsuri.
«Cel mai important lucru pe care l-am învăţat în businessul ăsta a fost cum să spun nu. Am spus-o mai multor tentaţii şi mă bucur că am făcut-o.»
Penélope Cruz, actriţă de cinema
Box office
Filmul lui Amenábar e un excelent exemplu de reuşită în ciuda tuturor sorţilor: realizat de un regizor practic autodidact, fără studii de cinema finalizate, care pe deasupra mai scrisese singur scenariul şi compusese muzica, turnat în spaniolă, cu un buget relativ modest (ceva mai puţin de trei milioane de dolari), fără niciun premiu notabil şi fără vreun nume cunoscut pe afiş, „Deschide ochii“ a luat prin surprindere pe toată lumea. Publicul a avut o reacţie entuziastă: în Spania, încasările au fost de aproape nouă milioane de dolari, în timp ce în Statele Unite (o piaţă extrem de puţin favorabilă producţiilor străine, cu atåt mai mult filmelor vorbite în altă limbă decåt engleza) nu a obţinut decåt 370.000 de dolari. Criticii au fost însă încåntaţi, iar Hollywoodul a fost suficient de perspicace încåt să îi acorde atenţie: remake-ul american din 2001, „Vanilla Sky“, a depăşit 200 de milioane de dolari din încasări.
Titlu: Abre los ojos (Deschide ochii)
Regia: Alejandro Amenábar
Scenariul: Alejandro Amenábar, Mateo Gil
Roluri principale: Eduardo Noriega (César), Penélope Cruz (Sofia), Fele Martínez (Pelayo)
Producator: Canala España, Las Producciones del Escorpión, Les Films Alain Sarde, Lucky Red, Sociedad General de Televisión
Durata: 117 minute
Premiera oficiala: 19 decembrie 1997
Preferata lui Almodóvar
Vedeta din „Abre los ojos“, Penélope Cruz, îşi datorează spectaculoasa carieră cinematografică unei întålniri providenţiale cu regizorul spaniol Pedro Almodóvar. Înainte de a ajunge în lumea filmului, Cruz voia să devină balerină; a şi studiat, de altfel, baletul clasic timp de nouă ani, la prestigiosul Conservator Naţional al Spaniei. A început să apară în producţii de televiziune şi în videoclipuri muzicale la vårsta de 15 ani. Primul ei film important a fost „Belle époque“ (1992), în regia lui Fernando Trueba. Apoi, cinci ani mai tårziu, a jucat în două filme care aveau să o propulseze către celebritate: „Carne trémula“ („Sånge fierbinte“), de Pedro Almodóvar, şi „Abre los ojos“. Doi ani mai tårziu, uriaşul succes internaţional obţinut cu următorul film al lui Almodóvar, „Totul despre mama mea“, a făcut din ea un star în toată puterea cuvåntului.
Salariu de 1,5 – 2,5 milioane de dolari
La Hollywood, Cruz se bucură deja de un statut rezervat starurilor. Onorariul ei e cam la acelaşi nivel cu al altor vedete latino, ca Salma Hayek – între 1,5 şi 2,5 milioane de dolari pe film. Motivul pentru care Cruz, în ciuda unui talent actoricesc mult peste nivelul altor actriţe – inclusiv Hayek – nu se bucură de influenţa pe care ar merita-o este faptul că preferă să joace în paralel şi în filme în Spania natală, cu regizori precum Alejandro Amenábar sau Pedro Almodóvar.
Un regizor-scenarist-compozitor amator
„Deschide ochii“ a fost filmul care l-a transformat şi pe Alejandro Amenábar într-o celebritate a cinematografiei. Este unul dintre cei mai buni tineri regizori, cu trei filme extrem de bine primite la activ: „Deschide ochii“, „The Others“ şi „Mar adentro“. Pånă acum, şi-a scris singur scenariile şi, de asemenea, a compus coloana sonoră.
