Pana in 1975, a fost un fel de celebritate locala in Insulele Capului Verde, un teritoriu colonial care se lupta cu problemele obisnuite ale tarilor din lumea a treia: foamete, saracie, subdezvoltare. A renuntat la cantat, timp de un deceniu din cauza saraciei, pentru ca in 1985 sa revina asupra deciziei. La 45 de ani, a fost remarcata de un label major, BMG, care a inceput sa caute o raspandire europeana pentru muzica ei.Evora practica un gen numit morna, care se afla la confluenta muzicii braz
Pana in 1975, a fost un fel de celebritate locala in Insulele Capului Verde, un teritoriu colonial care se lupta cu problemele obisnuite ale tarilor din lumea a treia: foamete, saracie, subdezvoltare. A renuntat la cantat, timp de un deceniu din cauza saraciei, pentru ca in 1985 sa revina asupra deciziei. La 45 de ani, a fost remarcata de un label major, BMG, care a inceput sa caute o raspandire europeana pentru muzica ei.
Evora practica un gen numit morna, care se afla la confluenta muzicii braziliene, creole si engleze. L-a caracterizat astfel: „Foarte asemanator blues-ului, pentru ca e un mod de a exprima suferintele vietii in muzica.” Textele, interpretate in portugheza creola, vorbesc destul de poetic despre situatii de viata care in alte locuri au dat realismul socialist.
Biografia Cesariei Evora este destul de romantica. A inceput sa cante inspirata fiind de un iubit al ei, tanar chitarist, iar acum, desi niciodata casatorita, este bunica. O buna introducere in muzica ei o reprezinta „Sodade”, o culegere din cele mai frumoase mornas ale interpretei, aparuta in 1996, la putina vreme de la consacrarea internationala, sub label-ul RCA.
Film in film
Ultimul Almodovar este povestea a doi barbati care se imprietenesc la capataiul iubitelor lor. Pentru „Hable con ella”, Pedro Almodovar a castigat un premiu Oscar, pentru cel mai bun scenariu original.
Deosebita este metoda lui Almodovar de a atrage atentia spectatorului de la povestea principala prin introducerea unui alt film, filmat pe pelicula alb-negru, in filmul propriu-zis. Motivul a fost acela de a ascunde ce se petrece in camera unuia dintre personaje: „Nu vreau ca spectatorul sa afle asta, spune Almodovar. El va descoperi ce se intampla in acelasi timp cu celelalte personaje ale filmului. Este un secret care n-as fi vrut sa fie deconspirat.” Regizorul a folosit metoda aceasta si in „Tocuri inalte”, „Matador” si „Sange fierbinte”.
Povestea se invarte in jurul a doua personaje masculine, Benigno si Marco, pe care ii leaga o prietenie ciudata, pornind de la faptul ca iubitele lor se afla in coma. N
Un roman al lui SA?bato situat in filiatie dostoievskiana
In ultimul volum aparut in seria Raftul I al Editurii Humanitas, Ernesto SabA?to reia, la o suta de ani dupa „Demonii” lui Dostoievski, problematica raului. Autorul a scris cartea ca pe un soi de exorcism sau terapie, ca dovada faptul – sau in ciuda faptului – ca „Darea de seama despre orbi”, cel mai socant fragment din roman, l-a urmarit pe SA?bato multa vreme.
Autorul a avut un destin curios. Nascut in 1911 la Buenos Aires, dintr-o familie de emigranti italo-albanezi, s-a apropiat de stanga marxista in tinerete, incepandu-si si studiile in fizica. A „tradat” marxism-leninismul in 1935, cand a fost invitat la Moscova pentru studii, dar a refuzat sa se duca, pentru a fi regasit nu peste mult timp la Paris, lucrand la Laboratorul Curie si apropiindu-se de boema suprarealista.
Primul sau roman, „Tunelul” (1948), a fost respins de toate editurile, pana cand Albert Camus a scris o recomandare calduroasa pe adresa Editurii Gallimard.
Editia iesita de sub tipar de curand reproduce doua capitole refacute de SA?bato in 1990.