În România se joacă teatru, se joacă bine, nu știu dacă și de ajuns de mult. În schimb, nu prea se joacă piese românești contemporane, de parcă dramaturgii noștri au ajuns pe cale de dispariție.
Totuși, zilele trecute, am fost să văd o piesă semnată de un anume Vali Bolat. Cine m-a îndrumat către piesă, m-a asigurat că Bolat, ăsta, este român.
”Carantină în familie” se numește piesa, este o comedie, și s-a jucat cu casa închisă, în fața a 450 de spectator, plus vreo 20 care au stat în picioare, lucru rar, din câte știu eu.
Bref, avem trei personaje: tată, mamă, fiica. Comedia vine din confruntările dintre cei trei, una mai amuzantă ca alta. Replici bune, atitudine, mimică, gestică. Foarte bine puse în scenă, fără grabă, calculate, profesionist.
Vali, omul trei în unu
S-a râs copios în sală. S-a înțeles ce trebuia înțeles, lumea s-a simțit bine, în largul lor, nu a fost nicio falie între scenă și sală.
Actorul Valentin Braniște este tatăl: un tip dominat de propria soție și, mai mult, de către propria fiică. Afacerist de succes, care trudește doar ca fetele din casa lui să aibă cu ce se mândri, în bunuri, desigur. Acesta este singurul său rol: procurator de bani. Dar, tatăl este mai mult decât atât. E deștept, e versat și are un umor de bună calitate.
De unde știm asta, cu umorul? Pentru că actorul Valentin Braniște este una și aceeași persoană cu Vali Bolat, cel care a scris piesa. Și a scris-o bine, deși subiectul poate părea la îndemâna oricui: carantina impusă de pandemie. Carantina care ne-a tâmpit săptămâni lungi și în care multe s-au petrecut în apartamentele românilor.
Încă un detaliu: Valentin Braniște semnează și regia spectacolului.
Alina, actrița-artificii
Mama este actrița Alina Neagu. Un flacon de parfum plin cu energie nucleară. O explozie de 1 megatonă. Ceva deosebit. Mama a umplut nu numai scena, ci și sala. Orice gest, orice rictus, orice replica izbea direct în spectatori cu viteza luminii, apoi urma explozia. De râs.
Voință? Mai mult. O actriță cu experiența multor săli de spectacol, obișnuită cu multe tipuri de săli. Care îi cad în plasă și apoi îi subjugă cum vrea ea.
Deosebită interpretare, aproape de neașteptat. Clar, reprezentația la care am fost (sala Rapsodia, Lipscani 53) a fost una de premieră, așa cum ar trebui să ne surprindă toate comediile, indiferent unde se joacă.
Maria, talentul în expansiune
O altă reprezentare încântătoare o reușește Maria Peia, o actriță în devenire, acum doar o adolescent. Și un evident talent.
Nu e greu să recunoști pe cineva care simte că drumul este pe scenă, în lupta de a câștiga inimile spectatorilor. Și adolescent cu privire de înger s-a transformat, rând pe rând, în porumbel, scorpie, balsam, pârjol și inundație. Tare. Chiar ceva care te ia prin surprindere. Bravo ei.
Talentul ori îl ai, ori nu. Mai greu este ca talentatul să joace ca un actor adevărat, experimentat și echilibrat, ceea ce Maria Peia a reușit cu brio. Apropo, rețineți numele, vom mai avea surprize plăcute din partea ei.
Acesta era secretul din titlu!