Americanii dovedeau că n-au învățat și înțeles nimic din lecția afgană. Într-o tiradă de naivități înduioșătoare, articolul îl invocă pe Trump, care promitea să retragă forțele militare americane din Afganistan, dar să mențină proiecția administrației de la Washington, în vederea unei judicioase exploatări a uriașelor bogății minerale ale statului asiatic. Niciun cuvânt despre capcane și pericole. Despre nepotrivirile de caracter dintre Pentagon și Departamentul de Stat, cu privire la investiții în sectorul extractiv, la schimbul de informații dintre militari și civili, la deconturile fondurilor cheltuite.

Despre faptul că geologii și inginerii minieri de la US Geological Survey nu puteau să facă un pas prin țară, fără mari și costisitoare escorte militare. Despre regiunile îndepărtate care cădeau una după alta, în mâinile talibanilor. Iar acum, americanilor li se vorbește doct, de la înălțimea Congresului și a Casei Albe, despre comoara de dimensiuni biblice găsită în adâncuri și care va oferi administrației Biden șansa de a elibera America de sub tirania metalelor critice chinezești și de a redesena din temeli geopolitica pământurilor rare. “Având în vedere aceste realități”, scria The Hill, “deși este posibil ca președintele Biden să își îndeplinească promisiunea de a retrage forțele militare din Afganistan, SUA nu vor părăsi sau abandona Afganistanul și nu vor acorda acel spațiu vital Chinei. Statele Unite nu vor tolera ca Afganistanul și bogăția sa de pământuri rare, să cadă sub controlul Chinei.”

În 2004, sosesc primii geologi americani în Afganistan și primele lor prospecțiuni se vor desfășura în biblioteca Centrului geologic afgan din Kabul. Aici găsesc hărțile, jurnalele și observațiile făcute de colegii lor sovietici, în 1976. Mineralizațiile de pământuri rare de la Khanneshin, din provincial Helmand, niciodată eliberată de sub talibani, nu promiteau lucruri senzaționale și aparent, nu au nicio legătură cu invazia Afganistanului de către URSS, produsă în 1979. Geologii sovietici au făcut prospecțiuni la cererea guvernului afgan, prin întreprinderea socialistă Technoexport din Moscova. US Geological Survey a întreprins prospecțiuni gravimetrice și magnetometrice cu echipamente avansate dintr-o aeronavă veche, Navy Orion P-3, care au acoperit peste 70% din țară.

A făcut apoi teledetecție – prospecțiuni geologice și geofizice din spațiul cosmic – prin serviciile satelitului de observație a pământului Landsat-8, cu o misiune de colaborare între NASA și US Geological Survey, pentru a identifica zonele de mineralizare a fierului și a cuprului. Rezultatele au continuat cu studii de spectrometrie și geochimie. Efectele explorării constau în zăcăminte de cupru evaluate la 60 de milioane de tone, valorând între 453-1.000 miliarde $ (la cotațiile din 2010, pentru toate resursele descoperite); 600.000 de tone de cobalt, valorând 27 miliarde $; 724.000 de tone de molibden, valorând 18 miliarde $; 2,438 miliarde de tone de fier, valorând 292 miliarde $; 27 de milioane de tone de potasiu, valorând 10 miliarde $; 1,05 milioane de tone de grafit, valorând 1 miliard $; 13,4 milioane de tone de azbest, valorând 20 miliarde $; 682 de tone de aur, valorând 26,8 miliarde $, la prețul mediu de 1.226 $ pe uncie troy; 9.067 de tone de argint, valorând 5,9 miliarde $; 1,4 milioane de tone de pământuri rare, valorând 1.000 miliarde $. La toate acestea trebuie adăugate cantități astronomice de litiu, aproape la fel de mari ca ale Boliviei, mangan, mercur, uraniu, toriu, bauxită, zinc, plumb, stibiu, staniu, petrol, gaze. 

Pentru majoritatea resurselor, valorile sunt complet diferite în 2023. Pe 23 aprilie 2023, o uncie de aur valorează 1.989, 07 $, o tonă costă 63.950.400 $, iar 682 tone, 43.614.172.800 $. Pentru pământurile rare ecuația este spectaculos de fluctuantă. Bunăoară, în 2010, o tonă de oxid de lantan se comercializa cu 10.000 $. În 2011, prețul a luat-o razna, la 140.000 tona. În 2012 a scăzut la 38.000 $, iar în 2022, costă 1.350 $. Prețul disprosiului a crescut de 12 ori. Timp de 15 ani, nu s-a atins nimeni de aceste zăcăminte, cu excepția chinezilor. America lupta să elibereze și reconstruiască Afganistanul, iar chinezii îi pândeau din umbră și câștigau licitații dubioase în detrimentul americanilor. În mai 2007, societatea de stat chineză Jiangxi Copper câștigă licitația pentru adjudecarea drepturilor miniere asupra zăcământului de cupru de la Mes Aynak, evaluat la 453-1.000 miliarde $, pentru o perioadă de 30 de ani.

La licitație participă firme nord-americane și canadiene. Chinezii plătesc guvernului afgan 808 milioane $, din totalul de 2,83 miliarde $ și se angajează să facă mai întâi descărcarea arheologică cerută de oamenii de știință, întrucât în perimetrul zăcământului s-au descoperit vestigiile unui oraș budist antic. Licitația a fost trucată de Mohammed Ibrahim Adel, ministrul minelor, care va primi din mâna chinezilor de la Jiangxi, a mită în valoare de 30 de milioane $. Însă, ghinion, proiectul a murit din start, deoarece chinezii au reclamat costurile exorbitante ale topitoriei, centralei electrice, căii ferate de acces și a redevențelor.

Motivul real pentru care chinezii nu au respectat clauzele contractului este legat de scăderea constantă a prețului cuprului, în acea perioadă. Chinezii vor mai sufla de sub nasul americanilor o licitație pentru un rentabil contract petrolier. Pentru toate aceste eșecuri, Zalmay Khalilzad, fostul ambasador al SUA în Afganistan, va critica în termeni energici activitatea Grupului operativ pentru operațiuni de afaceri și stabilitate (TFBSO) care între 2010-2013 a cheltuit 700 milioane $ pe deplasări în scopuri personale și l-a arătat cu degetul, pentru o posibilă gestiune frauduloasă, pe Paul Brinkley, fostul director al TFBSO și fost subsecretar de stat în Departamentul Apărării. 

Trump simte pericolul chinezesc și încearcă să pună ordine în complicata ecuație geopolitică ce țin prizoniere Statele Unite în brațele Chinei. În 2017, ordonă o investigație având ca obiect atacurile cibernetice asupra proprietății intelectuale americane și prejudiciul cauzat de furtul de tehnologie. Furturile intelectuale ale Chinei ating 600 miliarde $ pe an, în detrimental SUA. În 2018, Trump a impus taxe de 34 miliarde $ pe mărfurile chinezești, ”pentru a proteja securitatea națională și proprietatea intelectuală a întreprinderilor din SUA și pentru a contribui la reducerea deficitului comercial al SUA cu China”.

În 2019, Beijingul a ridicat pentru prima dată vocea împotriva Washingtonului, care importă 80% din necesarul de pământuri rare din China, ameninințând SUA că va sista exporturile. Acesta este motivul real, pentru care administrația Trump a desemnat China drept inamicul public al Statelor Unite. Guvernul chinez a mers atât de departe cu politicile de dictat pe materialele strategice, încât impune controale asupra utilizării lantanidelor , provocând fluctuații mari ale prețurilor. În septembrie 2017, președintele Trump s-a întâlnit cu președintele afgan Ashraf Ghani, în timpul unei sesiuni ONU la New York și a pus pentru prima data problema exploatării litiului și a pământurilor rare din Afganistan. Lui Ghani, fost economist la Banca Mondială, proiectul i s-a părut fantasmagoric din cauza rolului nefast pe care îl joacă în teritoriu lorzii războiului, lipsa infrastructurii și corupția endemică. A fost ultima șansă pentru americani, de a ajunge la comoara din adâncuri.

În timpul războiului cu invadatorul american, talibanii și-au finanțat armata cu aceleași bogății minerale, exploatate artizanal, suplimentate generos cu câștiguri din controlul pieței opiului și canabisului. Talibanii nu și-au pierdut timpul cu cultivarea macului opiaceu și a cânepii indiene. I-au lăsat pe țărani să le cultive peste tot și au perceput de la ei doar taxa de protecție și cea de viciu. Au încasat aceeași taxa de protecție, plus cea de tranzit, din extragerea și plasarea pietrelor prețioase în Jaipur, India, – rubine, safire, smaralde, spinele și lapislazuli, – și a câtorva mii de uncii de aur, la care se adaugă mii de tone de talc și cam tot atât cromit, valorificate în Pakistan. La circa 300 de milioane $ s-au ridicat veniturile anuale ale talibanilor până la preluarea puterii.

Lucrurile nu diferă cu mult, astăzi, după dizolvarea guvernului, fuga președintelui și predarea puterii de către armata afgană, în condițiile în care activele din bănci sunt înghețate. Singurul lucru important care s-a întâmplat de la retragerea precipitată a armatei SUA, este că talibanii s-au decis în privința puterii străine ultraspecializate, care va extrage comorile din adâncuri: China. Deocamdată nu avem nicio dovadă că regimul de la Beijing i-ar fi ajutat pe talbani să-i scoată pe americani mai repede din Afganistan. Dar nu este exclus ca aceste dovezi să apară în viitor. Cu o lună înainte de căderea Kabulului, guvernul de la Beijing a salutat succesele militare ale talibanilor și le-a promis ajutor, asistență și planuri pentru reconstrucție. Iar miza ar fi litiul, mai întâi, iar mai apoi, pământurile rare. China a pus o singură condiție serioasă: regimul taliban nu va întreține relații cu uigurii din regiunea autonomă Xinjiang, cu care Afganistanul se învecinează la N-E, pe 92 km, la capătul Coridorului Wakhan. 

În prezent, SUA importă 80% din pământurile sale rare din China, iar restul din Franța, Japonia, Estonia și Austria. Recent, China a încetat să mai extragă pământuri rare din zăcământul principal de la Bayan Obo, care produce 45% din totalul mondial, determinând o creștere necontrolată a prețurilor. În perioada pandemiei a restricționat exporturile, forțând efectiv companiile mari de industrii de vârf să-și mute o parte din sucursale pe teritoriul Chinei.

Ca să înțelegeți despe ce este vorba, iată o mică parte din utilizările pământurilor rare: tehnologia avioanelor invizibile, blindaje, aparatură de vedere pe timp de noapte, bateriile vehiculelor electrice, medicina nucleară în tratamentul cancerului pulmonar, de prostată, de sân și a osteosarcomului, ceasurile atomice de înaltă stabilitate, laserele cu stare solidă, qubiții de ioni pentru computerele cuantice, convertizorii catalitici, sudura cu arc de tungsten, laserele cu fibră, magneții permanenți utilizați în mașini hibride, turbinele eoliene, generatoarele electrice pentru avioane, bateriile atomice, vopselele luminoase, aeronavele electrice alimentate cu energie solară, în interferometrie, holografie, imagistică și angiografie prin rezonanță magnetică, propulsia marină nucleară, refrigerarea cu demagnetizare adiabatică, supraconductorii de temperatură înaltă, comunicațiile optice, catalizatorii în cracarea petrolului, dispozitivele de memorie cu bule magnetice, tomografii cu emisie de pozitroni, smartphone-uri, hard discuri.

Nu e decât o părticică din cele peste 200 de aplicații esențiale, care definesc viitorul tehnologic al omenirii. Viitor luat prizonier de China. Poate că măcar o mână din cei care iubesc China necondiționat își vor pune sentimentele la păstrare, după ce vor înțelege ce vor primi la schimb, din partea Chinei. Dar va dura pe puțin cinci ani, ca SUA să-și redeschidă exploatările de pământuri rare închise cândva, sau ca Australia, Brazilia, Japonia, Canada, Vietnam și Malawi să-și deschidă propriile lor facilități, însă se pot lovi de o problemă tehnică insurmontabilă: nimeni, în afară de chinezi, nu a construit instalații de producție a pământurilor rare, care diferă de la element la element, adică 17 tipuri diferite de echipamente pentru cele 15 lantanide, plus două pământuri yterbice. Practic, economiile cele mai avansate riscă să rămână puternic dependente de China, pentru rafinarea pământurilor rare, în următorul deceniu.