Victor Cionga, fostul director al BVB, spune că o companie românească va găsi oricum o vizbilitate mai mare pe Bursa locală, oricât de ilichidă ar fi, decât dacă s-ar duce pe pieţele dezvoltate unde nu este cunoscută.
Investitorii nerezidenţi de portofoliu îşi exprimă adesea nemulţumirea faţă de lichiditatea redusă a pieţei de capital româneşti, însă, dacă vor să investească într-o firmă de aici, cea mai bună variantă a lor rămâne tot Bursa de Valori Bucureşti, spune Victor Cionga, Managing Director la AZ Capital Advisors. Companiile româneşti, chiar dacă se listează în pieţele dezvoltate, oricum rămân necunoscute investitorilor de retail şi în consecinţă rămân cu o lichiditate încă şi mai mică decât ar fi avut-o la BVB, a declarat astăzi Cionga la conferinţa Emerging Funding for the Real Economy organizată de agenţia de comunicare The Associates. El a oferit exemplul producătorului farmaceutic sloven KRKA, listat pe Bursa de la Varşovia. Deşi este o companie importantă, acţiunile acesteia nu se tranzacţionează cu zilele pe piaţa poloneză.
Fondul Proprietatea (FP) are o dimensiune care îi asigură masa critică de interes în rândul investitorilor pentru a se putea lista pe o piaţă mare, însă alte companii, dacă nu au anvergură regională, pur şi simplu nu pot avea succes pe o Bursă matură, şi-a extins argumentaţia pentru revista Capital Cionga, care până în vara lui 2013 a fost director general al Bursei de Valori Bucureşti.
Chiar şi o companie cu o capitalizare de 100 milioane euro, dimensiune apreciabilă în piaţa românească, dacă ar vinde 25% din acţiuni, nu ar face rulaje la Varşovia, 25 milioane euro fiind o listare prea mică pentru această piaţă. Ar fi cumpărată de cei care o cunosc – ce ar putea fi potenţiali cumpărători şi la BVB – însă investitorii de retail nu ar cunoaşte-o (pentru aceştia este importantă reputaţia şi acoperirea în rapoartele de cercetare) şi mai departe nu ar avea cine să asigure un volum al tranzacţiilor; pachetele de acţiuni ar rămâne inerte.
Tranzacţii puţine, însă nu înseamnă că nu se întâmplă nimic
De aceeaşi ilichiditate este caracterizată şi piaţa de private equity. Cristian Nacu, partener la fondul polonez Enterprise Investors, a remarcat că în urmă cu un an reprezentanţii celor mai importante instituţii cu profil similar au spus că se aşteaptă să încheie câte două tranzacţii, însă în final au fost două cu toate. Probabil că nici acum piaţa românească nu are forţa pentru a face mai mult de două-trei tranzacţii pe an, a mai spus Nacu.
Chiar dacă nu avem multe achiziţii sau fuziuni de anvergură nu înseamnă că nu se întâmplă nimic. Cionga atrage atenţia asupra faptului că există în piaţa locală un proces de consolidare. Companii româneşti cumpără alte companii româneşti şi din aceste înţelegeri rezultă entităţi care poate vor fi ele însele ţinta de cumpărare din partea unor fonduri străine, a mai spus Cionga, în prezent preşedinte al Consiliului de Administraţie al Electrica SA (EL).