Într-o lume divizată în regimuri democratice și autoritare, cele din urmă se folosesc cu o frecvență alarmantă de instrumentele represiunii transnaționale, scrie The Washington Post într-un editorial.
O condamnare penală la Berlin demonstrează încă o dată anvergura globală a echipelor de asasini ale Rusiei
Așa cum este ea definită de Freedom House, represiunea transnațională are loc atunci când un regim dictatorial își persecută opozanții fugiți în străinătate, prin tactici care variază de la hărțuirea online până la răpire și, uneori, asasinate.
Freedom House a documentat, în perioada ianuarie 2014-noiembrie 2020, 608 cazuri de represiune transnațională în 79 de țări-gazdă, faptele fiind comise cel mai frecvent de Rusia și China, scrie washingtonpost.com
Din aceeași categorie face parte și asasinarea de către Arabia Saudită în 2018 a colegului nostru, editorialistul Jamal Khashoggi. Represiunea transnațională transmite mesajul că nimeni nu se află cu adevărat la adăpost de brațul lung al dictaturii, diseminând tema printre disidenți și subminând un element-cheie al „puterii blânde” a lumii democratice: capacitatea ei de a oferi azil.
Relevanța unui verdict dat miercuri de o instanță din Berlin
În consecință, e important să înțelegem relevanța unui verdict dat miercuri de o instanță din Berlin. Curtea a constatat că un cetățean rus se face vinovat de asasinarea în 2019 a unui cetățean georgian de etnie cecenă și l-a condamnat pe făptaș, Vadim Krasikov, la închisoare pe viață.
Crima a constat în împușcarea în stil de execuție a lui Zelimhan „Tornike” Hangoșvili într-un parc din centrul Berlinului pe 23 august 2019. Confirmând informații vehiculate anterior în presa germană, procurorii l-au identificat pe dl Krasikov drept fost colonel în serviciul secret al Rusiei, care a executat asasinatul la ordinul unei autorități superioare. Președintele completului a calificat corect asasinatul drept „terorism de stat”. Urmarea a fost că ministrul german de externe a dispus tot miercuri expulzarea a doi diplomați ruși suspectați a fi agenți de informații sub acoperire.
Dreptatea făcută de Germania este o binevenită excepție de la regulă
Dreptatea făcută de Germania este o binevenită excepție de la regulă: mult prea des scapă nepedepsiți executanții represiunii transnaționale. Valabil, de exemplu, în cazul de otrăvire – din fericire nu fatală – din 2018 din Regatul Unit a fostului spion rus Serghei Skripal și a fiicei sale, cât și al atacului similar, de data aceasta letal, împotriva transfugului Alexander Litvinenko, în 2006.
Nu încape îndoială că Hangoșvili, fost comandant de miliție cecenă în războiul devastator al Rusiei contra Ceceniei din 2000-2004, nu a fost, tehnic vorbind, un opozant pașnic al regimului, după cum s-a grăbit să protesteze și Vladimir Putin. Totuși, la momentul morții sale el nu era implicat în vreo activitate paramilitară și depusese cerere de azil, conform dreptului său în virtutea legislației internaționale.
Negările regimului Putin cum că a fost implicat în această fărădelege nu sunt cu nimic mai puțin sfruntate decât crima însăși. Asasinarea lui Hangoșvili a fost parte a unei campanii îndelungate vizându-i pe opozanții actualului dictator cecen susținut de Moscova, Ramzan Kadîrov. Date fiind limitele realiste ale combaterii represiunii transnaționale, Berlinul a făcut ceea ce impuneau atât valorile democratice cât și statul de drept.
A pedepsit un ucigaș și a identificat – pentru că a face de rușine nu prea e posibil în cazul regimului Putin – forțele oficiale care au dispus de fapt asasinatul. Iar Germania a procedat astfel într-un moment în care amenințările Rusiei la adresa Ucrainei fac să fie de două ori mai important ca țara din fruntea Europei să aplice legea. Noul cancelar Olaf Scholz trebuie să se mențină ferm pe poziție; iar administrația Biden ar trebui să fie alături de el.