Naţiunile câştigătoare vor fi cele care vor şti să gestioneze criza, care vor şti să strângă cureaua şi să strângă din dinţi, cele care vor avea politicieni cu viziune şi convingeri.
Ţinută la foc mic (putem spune acum) aproape un an, criza a reizbucnit cu vâlvătăi când se credea că a trecut ce a fost mai greu. Bursele de valori din întreaga lume au înregistrat scăderi nemaivăzute; scăderi determinate de panică şi care alimentează temeri viitoare. Ţări cu economii liberale se trezesc acum nevoite să facă naţionalizări de neimaginat în urmă cu şase luni. Statele intervin masiv pentru a prelua bănci aflate în dificultate şi se pare că, în curând, sistemul bancar din întreaga lume nu va mai avea acţionari majoritari privaţi.
După aprobarea planului Paulson, prin care se aprobau 700 de miliarde dolari pentru preluarea unor portofolii putrede, nu numai că pieţele nu s-au calmat, ba chiar şi-au accentuat căderea. În acest context, reducerea dobånzii operată de băncile centrale din cele mai importante ţări ale lumii a trecut aproape neobservată. Pentru a înţelege magnitudinea actualei crize e de ajuns să spunem că o altă criză majoră, cea a petrolului, din vară, cånd barilul de ţiţei ajunsese aproape 150 de dolari, a fost practic uitată. Acum, urgenţa este să fie salvate băncile care intră peste noapte în criză de lichidităţi. Pieţele interbancare (unde băncile se împrumutau între ele) sunt aproape blocate în multe ţări, băncile încercånd să ţină în vistieria proprie fiecare dolar sau euro pe care îl au.
Trăim o criză cum n-a mai fost alta, prin amplitudine şi întindere. Criza propriu-zisă este acum dublată de una de neîncredere. Companii care păreau stålpi ai economiei mondiale, nu numai financiare, General Motors de exemplu, au ajuns cu preţul acţiunilor la nivelul anului 1950! Globalizarea a fost cea care în ultimele decenii a impulsionat creşterea economică peste tot în lume. Acum, tot globalizarea ne arată viteza şi intensitatea cu care se propagă o criză. Uraganul financiar nu mai ţine seama de graniţe.
Cåt va mai continua? Care sunt următoarele victime? Cåt se mai pot implica statele în ajutorarea companiilor aflate în dificultate? Sunt întrebări la care nimeni nu ştie răspunsul. Deocamdată, averi imense se topesc în fiecare zi. Mii şi mii de miliarde de euro s-au evaporat în ultimele luni. Clasamentul Forbes din 2009 va arăta, probabil, mult diferit. Ţări ca Rusia, China, statele arabe bogate în petrol îşi vor arăta vulnerabilităţile acum, cånd capitalurile fug pentru a-şi acoperi găurile din ţările de origine.
Ce va urma cånd această criză se va termina? Cu siguranţă, lumea va arăta altfel, dar cei care vor avea cash la sfårşitul crizei vor putea cumpăra active la preţuri neverosimil de mici. Banii îşi vor recăpăta valoarea, sfårşitul Caritasului mondial va aşeza preţurile pe alte paliere. Naţiunile cåştigătoare vor fi cele care vor şti să gestioneze criza, cele care vor şti să strångă cureaua şi să strångă din dinţi, cele care vor avea politicieni cu viziune şi convingeri, indiferenţi la zgomotul străzii. Deocamdată, noi avem greve şi ameninţări cu greva dacă nu se majorează salariile cu 50%…
