Discutiile despre criza mondiala s-au purtat mai mult in surdina si cu o jumatate de gura, pentru a nu ii deranja pe cei mai sensibili sau pentru a nu crea panica.
Aceasta politica a strutului se pare ca nu da prea multe roade, pentru ca efectele crizei se propaga cu o viteza uluitoare fara a tine cont de „stirile pozitive” menite sa escamoteze o realitate negativa.
O radiografie dura, dar exacta a crizei mondiale a fost facuta de catre Miguel Angel Fernandez Ordoñez, guvernatorul Bancii Centrale a Spaniei.
Astfel, intr-un interviu acordat cotidianului spaniol El Pais, Ordoñez afirma ca asistam la o criza de dimenisiuni istorice, amplificata de o neincredere generalizata.
„Este o neincredere totala. Consumatorii nu mai consuma, angajatorii nu mai angajeaza iar bancile nu mai dau credite”, a spus Miguel Angel Fernandez Ordoñez.
Potrivit acestuia, asistam la cea mai mare criza de la Marea Depresie, iar ceea ce se intampla „este ceva de dimensiuni istorice. Este o paralizie aproape totala, din care aproape nimeni nu va scapa neafectat”.
Guvernatorul Banco de España spune, de asemenea, ca acest cerc vicios nu poate fi spart, in actualele conditii, pentru ca bancile nu pot fi obligate sa acorde credite daca nu au garantia ca si le vor putea recupera.
„Aceasta este o atitudine populista. Nu poti obliga bancile sa acorde credite, pentru ca rolul bancilor este sa acorde credite celor care le pot returna”.
O alta problema abordata de Miguel Ordoñez este cea a ajutorului din partea statului acordat bancilor private.
Concluzia este ca aceste ajutoare reprezinta bani aruncati pe fereastra in contextul in care bancile respective merg in continuare prost.
„In Spania, principalele entitati bancare pot obtine resurse de pe piata fara a fi nevoie de recapitalizare publica. Este ciudat faptul ca unele bănci recapitalizate nu merg bine in piata. Poate ca piata este ingrijorata de faptul ca guvernele le pot obliga sa dea credite celor care nu le vor mai putea rambursa”.
