O curbă de sacrificiu de 3,5 miliarde de euro

Jumătate de miliard de euro pe lună. Atât va obţine Guvernul din aplicarea controversatului program de reducere a cheltuielilor. Cea mai mare parte din sumă provine din scăderea cu 25% a salariilor din sistemul public şi cu 15% a pensiilor. Problema este că tot nu e destul. Pentru bugetari, decizia Guvernului pare a fi bomboana de pe colivă. „La începutul anului veniturile le-au scăzut după includerea sporurilor în salarii, acum vine o nouă reducere. Cred că schema de perso

Jumătate de miliard de euro pe lună. Atât va obţine Guvernul din aplicarea controversatului program de reducere a cheltuielilor. Cea mai mare parte din sumă provine din scăderea cu 25% a salariilor din sistemul public şi cu 15% a pensiilor. Problema este că tot nu e destul.

Pentru bugetari, decizia Guvernului pare a fi bomboana de pe colivă. „La începutul anului veniturile le-au scăzut după includerea sporurilor în salarii, acum vine o nouă reducere. Cred că schema de personal ar trebui stabilită în funcţie de fondurile disponibile. Altfel, noi ne facem că-i plătim, şi ei se fac că muncesc“, afirmă Gheorghe Bunea Stancu, preşedintele Consiliului Judeţean Brăila.

Dincolo de probabila demotivare a angajaţilor, statul s-ar putea confrunta şi cu alte probleme. „Salariile şi pensiile nu se pot tăia printr-o decizie unilaterală, fiindcă se încalcă Constituţia“, spune avocatul Gheorghe Piperea. „Din păcate, lucrurile sunt mai simple decât par: reducerile pot fi atacate în instanţă, se pot obţine decizii favorabile (n-ar fi pentru prima oară în România), însă realitatea crudă este că nu sunt bani“, descrie situaţia Elena Iorga, director de programe în cadrul Institutului de Politici Publice.

Deşi radi­cală şi fără precedent, decizia scăderii cheltu­ielilor publice cu circa 3,5 miliarde de euro până la sfârşitul anului nu va reuşi să rezolve toate problemele financiare ale statului.

În ultimii ani, salariile din sistemul public, pensiile şi ajutoarele sociale au crescut mult mai repede decât economia. Dacă în 2006 cheltuielile de personal pentru bugetari şi sumele alocate de stat pentru asistenţa socială totalizau 15,5% din PIB, în 2009, ajunseseră (după numeroase măriri generoase, adoptate mai ales în perioada 2007-2008) la 21,9% din produsul intern brut. Asta, în condiţiile în care veniturile statului au rămas perfect constante: 31% din PIB. Aşadar, criza nu a făcut altceva decât să accelereze venirea notei de plată.

„România are un nivel al cheltuielilor cu pensii şi salarii mult peste posibilităţile economiei, chiar şi pentru una în expansiune solidă. Pentru a diminua din dezechilibru este nevoie, evident, de reducerea acestor cheltuieli. Amânarea luării de măsuri în această direcţie ne-a costat şi încă ne va costa scump“, explică Nicolaie Alexandru-Chidesciuc, economist-şef al ING Bank. Problema, spune el, este că deciziile anunţate nu sunt suficiente pentru a readuce deficitul bugetar sub 3% din PIB la final de 2012. „Efortul pe care trebuie să-l facă România este mult mai mare şi ar putea însemna, în cele din urmă, majorarea taxelor (asta, în principal, fiindcă dezechilibrele nu au fost corectate din timp, ele apărând începând cu 2006)“, arată Chidesciuc.

Completări şi alternative

Tot cu rezerve priveşte şi Laurian Lungu, Managing Partner al Macroanalitica, strategia Guvernului de a tăia din costuri, de la salarii şi pensii la subvenţii, sau de a mări ori introduce taxe şi impozite. „Reducerea cheltuielilor cu personalul în administraţia publică este necesară, însă ar trebui să ţină cont de discrepanţele existente în sistem“, crede Lungu (citeşte şi comentariul său din pagina 10).

Ar putea fi şi alte căi către echilibrul bugetar? Reducerea cheltuielilor cu serviciile în anumite sectoare, cum ar fi cel de sănătate, învăţământ, investiţii în infrastructură, prin substituirea acestor tipuri de servicii către sectorul privat, fie în mod direct, fie prin intermediul unor parteneriate public-private, ar putea fi una dintre ele, consideră Laurian Lungu. „Economia trebuie primenită prin disciplină şi combaterea evaziunii. Aceasta este prima măsură care, atâta vreme cât aparatul există, presupune doar voinţă şi intransigenţă“, este de părere economistul-şef al BRD, Florian Libocor. El crede că această acţiune poate aduce un supliment consistent de venituri la buget, „undeva între cinci şi zece miliarde de euro“.

Alte voci spun că reducerea cheltuielilor bugetare nu are nicio relevanţă dacă nu este însoţită de decizii menite să încurajeze mediul privat. „Ar fi urgentă diminuarea arieratelor din economie, prin rambursarea de TVA sau plata datoriilor către sectorul farmaceutic şi cel sanitar în general“, a subliniat Ionuţ Simion, preşedintele grupului de lucru pentru fiscalitate din cadrul AmCham România.

La rândul său, Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), a spus că, „deşi poate pare bizar în această perioadă“, reducerea fiscalităţii ar putea stimula mediul de afaceri „să crească astfel încât să se strângă mai mulţi bani la buget“. Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor, ne-a declarat că, în acest sens, „se discută încă pe marginea eliminării impozitului forfetar“.

Şansele de reuşită depind de economie

Altă întrebare des auzită în ultima perioadă este dacă programul de reduceri de cheltuieli are şanse de succes. „Măsurile anunţate pot da rezultate, însă nu cred că sunt funcţionale pe termen mediu şi lung. O economie slăbită nu poate să atingă şi să menţină starea de sustenabilitate pe termen mediu şi lung decât dacă, în prealabil, se însănătoşeşte“, crede Florian Libocor.

Un optimism relativ vine şi din partea oamenilor de afaceri. Shachar Shaine, preşedintele Consiliului Investitorilor Străini (FIC), spune că reducerea cheltuielilor cu personalul este o măsură cu impact direct şi imediat în restabilirea echilibrului bugetar, dar ar trebui să fie urmată de „alocarea cu prioritate a resurselor financiare, din disponibilul existent, în primul rând către investiţii şi, în special, către cele în infrastructură“, care pot crea locuri de muncă şi stimula economia.

Cât de legale sunt reducerile?

Sunt destule opinii potrivit cărora, până să-şi demonstreze eficienţa pe plan economic, măsurile de austeritate trebuie să poată fi aplicate legal. Se invocă atât principiul dreptului care, o dată câştigat, nu mai poate fi pierdut, dar şi imposibilitatea fizică de a pregăti, din punct de vedere birocratic, transpunerea în practică a deciziilor în numai câteva săptămâni. „Salariile şi pensiile nu se pot tăia printr-o decizie unilaterală, fiindcă se încalcă Constituţia“, explică avocatul Gheorghe Piperea. El spune că aplicarea reducerilor salariale nu va face decât să declanşeze „o avalanşă de procese, care vor bloca instanţele“.

Pentru că cei cărora statul a refuzat să le plătească drepturile salariale câştigate în faţa judecătorilor s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), s-a ajuns la situaţia în care CEDO nu mai sancţionează România pentru fiecare caz în parte, ci pe cazuri pilot. „Adică, pentru 200 de cazuri de acelaşi tip, România este condamnată automat de 200 de ori“, explică Gheorghe Piperea. Din datele furnizate de Consiliul Superior al Magistraturii, în cursul anului trecut, pe rolul instanţelor din ţară s-au aflat peste 106.000 de litigii de muncă şi asigurări sociale, iar în primele trei luni ale acestui an, s-au înregistrat peste 34.000 de astfel de dosare – numărul este evident în creştere.

Dar adevărata problemă, dincolo de tensiuni sociale, scandaluri politice, controverse juridice şi dispute economice, este că nici după încasarea banilor de la FMI şi UE şi după adoptarea setului de măsuri de austeritate ţinta de deficit bugetar nu va fi atinsă, fiind nevoie de împrumuturi în valoare totală de circa cinci miliarde de euro. Totul depinde de modul în care va evolua economia. În ciuda unor timide semnale pozitive, primele date oficiale pentru 2010 sunt tot cu minus.

Cum au evoluat cheltuielile cu sa­lariile, pensiile şi ajutoarele sociale în ultimii patru ani (pe­ri­oada 2007-2008 a adus cele mai mari creşteri, cu impact şi în 2009).

3,5 mld. euro ar putea obţine bugetul de pe urma măsurilor de austeritate. Mai exact, în şapte luni, echivalentul a 2,75% din produsul intern brut

PRO

 

S-a luat decizia corectă, dacă va fi şi aplicată. Mediul de afaceri a susţinut în repetate rânduri că nu este oportună creşterea taxelor şi impozi­telor în perioadă de criză.
Cristian Pârvan, secretar general AOAR

 

Reducerea cheltuielilor de personal este o măsură cu impact imediat în restabilirea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare.
Shachar Shaine, preşedinte CIS

 

Faţă de varianta creşterii fis­calităţii, reducerea sala­riilor şi pensiilor este mai puţin dureroasă, fiindcă nu va afecta toată populaţia, aşa cum ar fi făcut majorarea TVA.
Ovidiu Nicolescu, preşedinte CNIPMMR

 

România are cheltuieli cu pensiile şi salariile mult peste posibilităţile economiei. Amânarea luării de măsuri în această direcţie ne-a costat şi încă ne va costa scump.
Nicolaie Chidesciuc, economist-şef ING Bank

CONTRA

 

Măsurile anunţate de autorităţi sunt negândite, decise în disperare de cauză. Reducerea salariilor este o încălcare a legii contractelor colective de muncă.
Dumitru Costin, preşedinte BNS

 

Ceea ce putem face noi este mai puţin eficient decât ce pot face salariaţii. Nouă mai bine ne-ar da nişte cianură, să scape de noi, ca să nu mai fim o povară pentru ţară.
Preda Nedelcu, preşedinte Federaţia Pensionarilor

 

Salariile şi pensiile nu se pot tăia printr-o decizie unilaterală, fiindcă se încalcă Constituţia. Din punct de vedere legal, nu poţi aplica astfel de măsuri.
Gheorghe Piperea, avocat

 

Este datoria noastră să ne opunem acestui genocid social în Parlament, pe stradă sau oriunde va fi nevoie. Guvernul condamnă la moarte categorii sociale.
Victor Ponta, preşedinte PSD