O fabrică legendară dispare definitiv din România. A fost o adevărată comoară a țării. Acesta a rezistat la două războaie mondiale, dar nu a mai putut face față și schimbărilor de după 1989.
Dispare definitiv „Chimica” Mărăşeşti. Ea a supravieţuit bombardamentelor din cele două războaie mondiale, 1914-1919 şi 1939-1945, dar nu a mai putut fi salvată de guvernanţii care au preluat puterea după 1989.
În renumitul orăşel erou de odinioară, Mărăşeşti, s-a aflat până acum două decenii vestita Fabrică Chimică Mărăşeşti, cu o linie de garaj care-i permitea să încarce şi să descarce toate produsele fabricate precum şi înmagazinarea materiilor prime. Construcţia fabricii a început în anul 1899, sub primul ei director Iosef Hertz, în colaborare cu Firma Zalatmaer Schwefelchies Industrie Act Gesellschaft din Budapesta, iar actul constitutiv al Fabricii de Produse Chimice Mărăşeşti a fost semnat la 17 decembrie 1901.
Ulterior la capitalul ei au contribuit şi alte societăţi, chiar şi Banca Comercială Română. De fapt totul a plecat de la cunoscutul latifundiar Ulisse J. Negropontes, socrul generalului Eremia Grigorescu, care a decis să arendeze 12 hectare din moşia sa, în 1899, pe 96 de ani, până la nivelul anului 1995, pentru suma de 1.200 lei pe an, adică în nişte condiţii mai mult decât favorabile, cu promisiunea că firma va ridica în maxim un an şi jumătate fabrica, ceea ce s-a şi întâmplat.
Văzând seriozitatea afaceriştilor, moşierul a decis să vândă cele 12 hectare în 1902, tocmai să nu aibă nici o reţinere şi a învesti cât mai bine în afacerea lor, relatează Adevarul.
În 1923 avea un capital de 20.000.000 lei şi 300 de lucrători
În 1923 fabrica a produs 100 de vagoane de clei, 30 de vagoane grăsime , 40 de vagoane negru animal (n.a. cărbune extras din substanţe organice) 300 de vagoane îngrăşăminte chimice, avea un capital de 20.000.000 lei şi 300 de lucrători.
După privatizarea din anii ’90, fabrica a ajuns pe mâinile afaceristului local Lucian Avram, care a vândut-o bucată cu bucată la fier vechi.
Fabrica a ajuns o ruină după 1990
„S-a ajuns la falimentarea fabricii din cauza conducerii incompetente. O să spuneţi că aproape toate unităţile colos din ţară au dispărut, nefăcând faţă economiei de piaţă, dar asta era o fabrică unicat. Aici se făcea celebrul spumogen, produs folosit la stingerea incendiilor, atât de apreciat de americani în timpul războiului din Golf. Eram singura fabrică din Sud – Estul Europei care fabricam spumogen şi clei de oase, nu mai spun de cunoscutele chituri şi uleiul de peşte. Aveam desfacere pe piaţă cât nu vă închipuiţi iar cu o conducere pricepută fabrica ar fi rezistat fără probleme şi astăzi”, povesteşte Emilian Braşov, fost şef de plan la Marchim, care a părăsit unitatea în 1992 pentru a se face primar.
Pentru că nu s-a investit intru îndeplinirea criteriilor de mediu, iar investitorul principal nu a mai plătit ratele de privatizare, conform licitaţiei din decembrie 1999 şi contractului din februarie 2000, Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participațiilor Statului a declanșat proceduri legale în instanţă, care s-au finalizat mai târziu s-au terminat cu demolarea controlată a resturilor fostei fabrici Chimica-Marchim Mărăşeşti.