Perseverenta, severa, hotarata, activa si directa. "Daca imi pun ceva in cap, nu ma las pana nu-mi ating scopul". Asa se descrie omul de afaceri Cristina Batlan. Povestea despre cum a intrat ea in lumea afacerilor in moda este foarte interesanta. In 1992, la varsta de doar 21 de ani, studenta pe atunci la Drept, s-a gandit sa infiinteze o firma, impreuna cu Roberto, la acea vreme doar prietenul ei, devenit mai tarziu nu numai partenerul ei de afaceri, dar si de viata. Pana in 1994, firma nu a fu
Perseverenta, severa, hotarata, activa si directa. „Daca imi pun ceva in cap, nu ma las pana nu-mi ating scopul”. Asa se descrie omul de afaceri Cristina Batlan. Povestea despre cum a intrat ea in lumea afacerilor in moda este foarte interesanta. In 1992, la varsta de doar 21 de ani, studenta pe atunci la Drept, s-a gandit sa infiinteze o firma, impreuna cu Roberto, la acea vreme doar prietenul ei, devenit mai tarziu nu numai partenerul ei de afaceri, dar si de viata. Pana in 1994, firma nu a functionat. In acel an, socrul ei, Alexandru Batlan (celor in varsta nu le este strain acest nume), unul dintre cei mai mari croitori ai Romaniei – putem spune si din Europa – inainte de 1989, a gasit un stoc de captuseli ieftine. Roberto l-a ajutat sa le vanda mai departe. Nu a fost greu deloc. Si-au dat seama ca se cauta pe piata asa ceva. Cristina nu a stat mult pe ganduri. Nu aveau decat 2.000 de dolari. In toamna anului 1994 a inceput, impreuna cu sotul ei, sa importe tesaturi, prin firma lor numita Musette. Primul transport a sosit din Emiratele Arabe, de la Dubai. Calitatea materialelor era medie si pretul la acelasi nivel. Au gasit repede clienti. „Eram foarte tineri si entuziasti. Oriunde mergeam sa vindem aceste tesaturi, clientii ne cumparau marfa, doar din dragul de a ne ajuta si a nu ne taia elanul, cred eu”, ne povesteste Cristina.
Cu timpul afacerea s-a extins. Au inceput sa importe tesaturi (toata gama – de la mediu spre lux, in special materiale ce se preteaza tineretului) din intreaga Europa, in special din Italia, Germania si Franta. „Aducem moda la tesaturi in Romania in acelasi timp cu aparitia sa in Occident, si nu dupa un an, cum se intampla la alte game de articole”, precizeaza Cristina. Si-a deschis pana acum trei magazine unde isi desface marfa: en detail in Bucuresti la Mall si en detail, si en gros in Piata Alba Iulia din Capitala si in Timisoara.
Foarte prompta cu livrarile si pe „principiul clientul nostru, stapanul nostru”, Cristina a castigat o clientela numeroasa si importanta. Ea livreaza in prezent tesaturi en gros pentru majoritatea marilor creatori de moda din Romania: Doina Levintza, Razvan Ciobanu, Catalin Botezatu, Catinca Roman, Rita Muresan, Zina Dumitrescu, Laura Olteanu. Pentru o parte din ei, Cristina creeaza genti si accesorii. Cu banii stransi din tesaturi, Cristina si-a deschis, in toamna anului trecut, o fabrica de marochinarie in care a investit 150.000 de marci. Ideea de a produce genti i-a venit in Italia, in vara anului 2000. Prelucrarea primei genti marca Musette are o poveste plina de haz. „Am cumparat o geanta scumpa de la o mica fabrica din Italia. Am copiat modelul, si dupa vreo trei luni am prelucrat-o, transformand-o in altceva. De fapt, nu am copiat-o in totalitate. Eu zic ca i-am adus ceva imbunatatiri”, explica Cristina. In vara acestui an a primit, practic, si confirmarea faptului ca geanta italieneasca arata mai bine sub noul look. A plecat din nou in Italia, la cea mai mare firma de distributie genti pentru Europa (Chiarini), cu scopul de a isi prezenta propriile produse, dar cu geanta, modificata in urma cu un an, pe umar. A prezentat un model, si unul dintre vanzatorii de acolo i-a spus ca este vechi. In timp ce vorbea cu acel domn, in varsta, a intrat patronul, care de fapt era fiul interlocutorului Cristinei. „A vazut geanta de pe umarul meu si a zis ca este a lui. Eu i-am raspuns ca este geanta mea si nu a lui. Doar modelul fundului gentii ramasese identic cu cel initial. Nu l-au interesat modelele celelalte aduse de mine, dar i-au placut imbunatatirile aduse la geanta creata de el. Mi-a spus raspicat ca geanta lui a ajuns mai frumoasa”, povesteste Cristina.
Au urmat apoi explicatii despre modificarile ce au fost aduse. De fapt, acestea erau mai mult corectii. Imbunatatirile aduse de Cristina faceau ca geanta cu pricina sa stea, in mod natural, umflata ca un gogosar. De aici si numele gentii, „Gogosarul”. Dupa explicatiile de rigoare, italianul a fost foarte interesat sa colaboreze cu tanara romanca. De la aceasta intamplare, cererile de genti au inceput sa curga. „Am fost contactati si de firma Bracceallini, care lucreaza sub marca Rocco Barroco, de Milla Shon si Marina Burani”.
Cifra de afaceri realizata in acest an de firma Musette este de un milion de dolari. In intreaga afacere a Cristinei lucreaza 100 de oameni, dintre care, la fabrica de genti, 30. Lunar, din piele importata din Italia, Musette confectioneaza circa 3.000 de genti si diverse alte articole de marochinarie. Pretul de fabrica pentru genti oscileaza intre 600.000 si maximum 1.000.000 lei.
Dorinta Cristinei este sa faca si pantofi. Ea este hotarata si convinsa ca din luna octombrie acest an va da drumul unei alte fabrici, unde va produce pantofi creatie proprie.
Eross se vinde bine in Unirea
Interesant este si faptul ca nici sora ei mai mica cu doi ani nu s-a lasat mai prejos. Mama a doi copii (o fetita de sase ani si un baietel de un an si opt luni), Iulia Radu a stiut cum sa-si croiasca drumul catre lumea afacerilor. Ea este, inca de la varsta de 24 de ani proprietara unei fabrici de confectii pentru copii si adolescenti si are in subordine 40 de angajati. Intreaga investitie a costat-o pe Iulia peste 60.000 marci. Are o cifra de afaceri de 500 milioane lei pe luna. Pana in 1999 cand a deschis fabrica, Iulia a lucrat, cu tesaturile luate de la Cristina, propriile sale modele pe care le executa, in sistem lohn, pentru terte persoane. Platea doar manopera. Asa a reusit sa-si impuna in piata propria marca de confectii – Eross. In prezent, are in magazinul Unirea un spatiu comercial unde isi desface articolele pentru copii si adolescenti. Despre Iulia, sora ei mai mare spune: „Are talent si un simt al pietei foarte dezvoltat. Stie sa aleaga si sa creeze perfect modelele care se cer pe piata”. Un sprijin puternic il ofera sotul ei, Aurelian. De la bun inceput ei au batut palma unui parteneriat si in afaceri, nu numai in viata de familie.
Prezenta celor doua surori in lumea afacerilor in moda continua de fapt o traditie de familie. Talentul si simtul pentru afaceri este mostenit de la bunicul lor, Osias Gross, tehnolog in tesaturi, care a fost proprietarul unei fabrici de tesaturi la Bacau, pana in 1936, cand imobilul a luat foc si a ars pana la temelie. Traditia a fost dusa mai departe de mama celor doua surori, Maria, care s-a specializat tot in domeniul tesaturilor. Pentru ca vremurile nu permiteau sa aiba propria afacere, ea a lucrat ani buni la Adesgo. Maria a fost prima femeie din Romania care in anul 1980 a realizat blana Jackard (din fibra nerasucita).