Povestea lui Jean Hilliard, o tânără care și-a revenit complet după ce a fost găsită înghețată, în zăpadă, s-a răspândit în diferite forme, de când a apărut prima dată, în 1980. Și de fiecare dată povestea ei a devenit tot mai surprinzătoare.
O femeie a supraviețuit după ce a fost înghețată la -30° Celsius. Care este explicația științifică
Ziarul Montreal Gazette relata, la 30 decembrie 1980, că Jean Hilliard, în vârstă de 19 ani, s-a prăbușit în fața unei case, la minus 30 de grade Celsius, în timp ce încerca să caute adăpost, după un accident de mașină minor. Tânăra a fost găsită „înghețată bocnă” după ce zăcuse în zăpadă șase ore și dusă la spital. Doctorii nu au avut nicio explicație pentru că fata a reușit să supraviețuiască. Iar povestea ei a devenit o curiozitate științifică, potrivit Sciencealert. Există însă o doză de șiință în spatele acestui caz.
„Am crezut că e moartă. Era înghețată tun, mai rău decât o scândură, dar am văzut că îi ieșeau bule de aer din nas”, a relatat Wally Nelson, cel care a găsit-o mai mult moartă decât vie în fața ușii casei sale din Minnesota.
Temperatura corpului ei era de 27 de grade Celsius, cu 10 grade sub cea a unui om sănătos
Dacă nu ar fi fost răspunsul prompt al lui Nelson, Hilliard ar fi putut deveni unul dintre miile de decese atribuite hipotermiei în fiecare an. Dar și așa, medicii nu au putut găsi o explicație pentru ceea ce unii susțin în continuare că a fost un adevărat miracol.
Temperatura corpului ei era de 27 de grade Celsius, cu 10 grade sub cea a unui om sănătos. Aparent era înghețată. Fața îi era cenușie, iar pielea sa era prea congelată pentru a fi perforată de un ac hipodermic. George Sather, medicul care a tratat-o, a povestit că, practic, corpul ei era complet înghețat, ”exact ca o bucată de carne scoasă din congelator”. Dar după câteva ore de pansamente calde și umede aplicate pe corp, pentru a-i crește temperatura, fata a început să-și revină. Și nu avea degerături.
Hipotermia extremă nu este neapărat sfârșitul vieții
Conștientizarea faptului că hipotermia extremă nu este neapărat sfârșitul vieții a devenit baza terapiei în sine. În condiții controlate, scăderea temperaturii corpului poate răci metabolismul și poate reduce pofta organismului pentru oxigen. Spre deosebire de multe materiale, apa ocupă un volum mai mare în stare solidă, decât lichidă. Acest lucru este o veste proastă pentru țesuturile corpului afectate de temperaturi scăzute, deoarece conținutul lor lichid riscă să se umfle până la punctul ruperii.
Diverse animale au reușit să se adapteze în mod ingenios pericolelor
Chiar și câteva cristale de gheață rătăcite care apar în locul greșit pot străpunge membranele celulare, ca niște ace, transformând extremitățile în pete înnegrite de piele și atacând mușchii. Pe înțelesul tuturor, așa apar degerăturile.
Diverse animale au reușit să se adapteze în mod ingenios pericolelor cristalelor de gheață ascuțite, în condiții de îngheț. Peștii de mare adâncime din Antarctica produc glicoproteine, adică un fel de antigel natural.
Țestoasa de lemn transformă conținutul celulelor sale într-un sirop, inundându-și corpul cu glucoză, rezistând astfel la îngheț și la deshidratare.
Corpul uman reacționează la frigul extrem la fel ca un animal care hibernează
În timp ce unii oameni, inclusiv medicul care a tratat-o, consideră supraviețuirea lui Hilliard un „miracol” , se pare că nu este vorba de o experiență singulară. Într-un articol publicat de Spartanburg Herald în ianuarie 1981, dr. Richard Iseke spunea că nu este ceva neobișnuit ca victimele înghețate să se recupereze complet, chiar și după perioade prelungite în care inima lor a încetat să mai bată.
„Există o vorbă care spune că nimeni nu este mort până când nu este cald și mort”, a spus dr. Richard Iseke, director al Centrului Medical de Urgență din Boston, care în fiecare iarnă tratează victimele hipotermiei. Iseke a spus că „există numeroase cazuri în literatura medicală ale unor oameni care au supraviețuit cu temperaturi ale corpului de sub 20 grade. ”Corpul uman reacționează la frigul extrem la fel ca un animal care hibernează: activitatea internă este încetinită, ceea ce reduce dramatic cererea celulelor de oxigen din sânge”, a menționat el.