Ideea e că orice consumator de electricitate are un aparat de radio şi un televizor, beneficiind aşadar automat de programele Societăţii Române de Radiodifuziune (România Actualităţi, Antena Satelor şi România Cultural) şi de ale Societăţii Române de Televiziune (TVR 1 şi TVR 2).
Lui Cătălin Popa, managerul unei fabrici de confecţii din Oradea, această obligaţie i s-a părut o aberaţie. "Firma noastră nu-şi plăteşte angajaţii ca să se uite la televizor. Fetele mai ascultă radioul, dar nu programele SRR". Şi nu s-a mulţumit doar să se revolte, ci a trecut la fapte, căutând o rezolvare. Aşa a început să studieze Hotărârile de Guvern 977/2003 şi 978/2003, pe baza cărora Electrica încasa lunar de la firma sa, Decitex, o taxă radio de 10 lei şi o taxă TV de 50 de lei. Împreună cu avocatul Cristian Rusu, au găsit imediat fisura: HG-urile au "adăugat la lege".
"Legea 41/1994, privind organizarea SRR şi a SRTV, obligă la taxa de abonament către serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune posesorii receptoarelor de radio şi de televiziune, în timp ce HG-urile obligă persoanele juridice să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radio şi pentru cel de televiziune. Practic, deşi pe lege trebuie taxaţi posesorii aparatelor radio şi tv, Guvernul a pus la plată toate persoanele juridice, indiferent că au sau nu asemenea aparate", spune avocatul.
Cum în noiembrie 2010 magistraţii i-au dat câştig de cauză orădeanului, constatând că "prevederile art. 3 al. 2 din HG 978/2003 reprezintă o adăugire la prevederile art. 40 al. 3 din Legea 41/1994", Guvernul şi SRTV au făcut recurs. Înalta Curte a menţinut însă sentinţa pronunţată la Oradea, iar prin Decizia 3131 din 31 mai 2011 a anulat din HG aliniatul incriminat, eliminând obligativitatea plăţii taxei TV de către toate persoanele juridice, considerate aprioric până atunci beneficiare ale serviciilor SRTV.
CITEŞTE ÎNTREGUL MATERIAL PE BIHOREANUL.RO
