Deschizi televizorul la ora stirilor si il auzi pe premier vorbind, din nou, despre scaderea inflatiei. Iti amintesti ca tocmai s-a scumpit, din nou, benzina si ca electricitatea, energia termica, gazele, biletele de autobuz, abonamentul la telefon, laptele si cafeaua pana si pingelitul pantofilor te costa mai mult. Toate te costa mai mult.
De fapt, constati ca de fiecare data cand ti se spune ca scade inflatia se mai scumpeste ceva. Te suspectezi ca te-ai sclerozat si nu mai stii ce e aia inflatie. Il intrebi pe vecin si iti spune ceea ce stiai: inflatia inseamna cresterea preturilor. Evident ca iti spui: „iar mint astia!”.
De fapt, nu minte nimeni. Rata inflatiei scade „pe bune”; in martie a fost chiar nesemnificativa. Paradoxul se explica prin modul in care este calculata rata inflatiei.
Foarte pe scurt, rata inflatiei se calculeaza in functie de variatiile preturilor unui numar de 1.139 de produse si 393 de servicii care sunt consumate de populatie de-a lungul unui an. Fiecare dintre aceste 1.532 articole intra in calculul ratei inflatiei cu o anumita pondere; ponderea produsului „x” arata cat reprezinta cheltuielile anuale pentru cumpararea produsului „x” in cheltuielile totale anuale ale unei familii. Aceste ponderi sunt responsabile de diferenta dintre rata inflatiei si cresterea preturilor.
Institutul National de Statistica (INS) a calculat aceste ponderi dupa un sondaj efectuat pe parcursul anului 2000 in circa 36.000 de gospodarii, care au constituit un esantion reprezentativ pentru Romania. Au fost culese date referitoare la toate cheltuielile efectuate timp de un an de aceste gospodarii pentru procurarea bunurilor si serviciilor necesare traiului. Pe baza acestor date s-au calculat cheltuielile medii lunare pentru plata fiecarui produs si serviciu si cheltuielile medii pe tara ale unei gospodarii.
Cheltuielile medii sunt inselatoare
In calculul ratei inflatiei se lucreaza deci cu marimi medii pe tara si pe luna: cheltuieli medii anuale pe gospodarii, cheltuieli medii anuale pe diverse marfuri si servicii, variatii medii pe tara ale preturilor marfurilor si serviciilor. Nu trebuie sa fii specialist ca sa stii ca mediile descriu cu fidelitate intregul, dar nu si partile sale componente.
De exemplu, in anul 2000, o gospodarie romaneasca cheltuia, in medie, intr-o luna, 120.770 lei pentru energie electrica si termica. Media este atat de coborata datorita gospodariilor din mediul rural (unde nu exista termoficare), dar si datorita faptului ca sase luni pe an consumul de energie termica se reduce la apa calda folosita in casele din mediul urban. Aceasta medie lunara pe tara este importanta pentru ca pe baza ei se calculeaza ponderea cheltuielilor cu energia in totalul cheltuielilor unei gospodarii. Mai departe, aceasta pondere arata cu cat contribuie scumpirea energiei la rata inflatiei. Asa se face ca scumpirea gigacaloriei este simtita din plin de o familie de oraseni, apare atenuata in rata inflatiei si nu este perceputa deloc de cei care traiesc la tara. La fel se intampla si cu alte servicii: canalizarea, furnizarea apei potabile si a gazelor sau serviciile telefonice.
Alte distorsiuni apar din cauza produselor si serviciilor cu caracter sezonier, cum sunt serviciile hoteliere. Scumpirea cazarii se simte in buzunare, in intregime, in vacante. In calculul inflatiei, serviciile hoteliere intra cu o pondere mica, intrucat cheltuielile medii anuale cu cazarea sunt mici in comparatie cu cheltuielile totale ale unei gospodarii. Aceasta pondere fiind mica, impactul majorarii tarifelor hoteliere asupra inflatiei este automat mic.
Metodologia folosita in prezent de Institutul National de Statistica pentru calcularea ratei inflatiei nu este o inventie romaneasca. Aceeasi metodologie este aplicata in toate tarile din UE. Mai mult, presedintele INS, dr. Aurel Camara, afirma ca reprezentantii Eurostat (organismul european pentru statistica), cei care au asistat la introducerea metodologiei in Romania, au constatat ca INS o foloseste „ca la carte”.
Nu exista nici un motiv sa ne indoim de corectitudinea culegerii si prelucrarii datelor pe baza carora se calculeaza rata inflatiei. Putem constata insa rezultate anormale ale sondajului statistic care a determinat ponderea fiecarui produs si serviciu in rata inflatiei. Spre exemplu, cheltuielile medii cu painea ale unei gospodarii au aceeasi pondere ca cele pentru achitarea facturilor la energie electrica, energie termica si gaze (luate impreuna). De asemenea, neasteptat de mica este ponderea cheltuielilor alimentare, 44,7% din totalul cheltuielilor unei gospodarii. Nu mai putin suprinzator este ca pentru transportul interurban o familie plateste, in medie, tot atat cat pentru zahar sau pentru detergenti.
Directorul Filofteea Panduru, coordonatorul departamentului care efectueaza calculul ratei inflatiei, afirma ca desi par ciudate, datele sunt corecte. „Ponderile, mai precis coeficientii de ponderare, rezulta din cheltuielile medii de achizitie a produselor si serviciilor. Cand vorbim de cheltuieli medii, ne referim la medii ponderate cu numarul persoanelor care efectueaza acele cheltuieli. Deci ponderile descriu corect structura cheltuielilor populatiei”, afirma directorul Panduru.
Evident, ponderile descriu corect structura cheltuielilor unei gospodarii medii (medii din toate punctele de vedere). Insa aceasta familie medie nu exista in carne si oase, ci doar in statistica. Familiile reale difera foarte mult de familia medie, iar cheltuielile lor, de asemenea. Varujan Vosganian, fost membru al Comisiei senatoriale pentru buget, finante si banci, sustine ca rata inflatiei este viciata de componenta cosului de produse si servicii: „Cosul mediu este nerelevant pentru marea majoritate a romanilor. Unui roman „statistic” ii trebuie o jumatate de mileniu pentru a putea efectua o calatorie cu avionul la Cluj; ii trebuie doua decenii pentru a putea face o calatorie, dus-intors, de la Bucuresti la Oradea la vagonul de dormit; isi poate permite o camera la hotel o data la cinci ani, un frigider nou cel mult o data la un secol.
Asadar, pentru cel putin 70% din romani, evolutia preturilor la calatoriile cu avionul sau la frigidere, evolutia tarifelor de cazare in hoteluri nu au nici o relevanta. In schimb, pentru ei, ponderea consumului de alimente ori a intretinerii in cheltuielile totale este cu mult mai mare decat o arata INS. Si, din pacate, tocmai la acestea, preturile cresc mai mult”.
Cum se calculeaza rata inflatiei
· Se selecteaza esantionul (cosul) de marfuri si servicii. Se iau in considerare doar elementele care intra in consumul direct al populatiei (sunt excluse consumul din resurse proprii, investitiile, economiile, dobanzile, ratele, amenzile, impozitele). Pentru continuitate, componenta cosului se mentine o perioada mai lunga (un an). In prezent, in cos sunt cuprinse 331 produse alimentare, 808 produse nealimentare si 393 servicii.
· Se inregistreaza, in fiecare luna, preturile/tarifele practicate de unitatile comerciale sau prestatoare de servicii din esantionul unitatilor de observare. Din acest esantion fac parte, in prezent, circa 6.000 de unitati.
· Datele preluate de la unitatile de observare sunt completate, in fiecare luna, cu cele privind preturile principalelor produse agricole vandute pe pietele agroalimentare.
· Pe baza pretului mediu pe tara al fiecarui produs/serviciu si a ponderii fiecarui produs/serviciu se calculeaza cheltuielile totale medii pe gospodarie in luna respectiva. Rezultatul se imparte la cheltuielile totale medii pe gospodarie in luna anterioara. Noul rezultat se inmulteste cu 100 si se obtine indicele preturilor de consum. Din acesta se scade 100 si rezulta rata lunara a inflatiei.
