Băncile vor putea deveni acţionare la firmele datornice în cadrul procesului de restructurare a creditelor. Convertirea datoriilor în acţiuni ar putea fi însoţită şi de finanţări suplimentare.
Restructurarea unora din împrumuturile firmelor ar putea fi făcută şi prin conversia în acţiuni a datoriilor acestora către bănci. Un nou regulament al Băncii Naţionale a României (BNR) urmează să reglementeze deţinerea de participaţii de către bănci la astfel de firme pe perioade limitate de timp. Transformarea datoriilor în participaţii la firmele îndatorate ar urma să aibă loc numai dacă respectiva bancă a acordat peste 60% din împrumuturile contractate de compania care nu mai poate să-şi plătească ratele.
„În cele mai multe cazuri, va fi vorba despre restructurarea activă a unor companii medii care au un număr mic de creditori bancari. Avantajul pentru bancă în aceste situaţii ar fi că poate controla efectiv cum este restructurată afacerea respectivă, şi ulterior va putea să îmbunătăţească rata de recuperare a creditelor din trecut“, afirmă Vladimir Kalinov, vicepreşedinte Risc, Raiffeisen Bank.
Banca va deveni acţionar majoritar
Gura de oxigen acordată prin această metodă de restructurare nu va veni însă în schimbul unei participaţii minoritare. „Dacă decide să se implice în astfel de restructurări, banca va opta cel mai probabil pentru un pachet majoritar şi pentru preluarea managementului companiei. Scopul pentru care o bancă intră într-o astfel de companie este să o facă din nou profitabilă şi să o vândă unui investitor“, adaugă Kalinov. Vânzând participaţia, banca urmează să-şi recupereze banii.
Există beneficii şi pentru firmele care ar putea ajunge la astfel de restructurări ale împrumuturilor contractate: evitarea insolvenţei şi restabilirea încrederii partenerilor de afaceri, ceea ce duce la stabilizarea situaţiei economice a debitorului şi pune bazele revenirii sale economice, apreciază Alexandru Bîrsan, partener la casa de avocatură PiliFilip. „Conversia datoriei în acţiuni e o situaţie extremă – sunt mijloace intermediare de restructurare mai puţin dure şi care sunt mai uşor de acceptat de către părţi (n.r.: acţionarii firmelor, respectiv bănci)“, mai adaugă Bîrsan. Aceasta deoarece acţionarilor firmelor nu le convine să piardă controlul afacerii, în timp ce banca ar fi nevoită să se ocupe şi de administrarea altor afaceri decât cele proprii, fapt care implică inclusiv alocarea de resurse umane.
Pe de altă parte, proiectul publicat de BNR nu face nicio referire la creditele sindicalizate. Condiţia ca respectiva creanţă să reprezinte peste 60% din totalul datoriilor societăţii „pare să excludă situaţia unor credite sindicalizate, ceea ce este foarte ciudat, pentru că astfel de expuneri foarte mari sunt, de regulă, asumate în cadrul unor credite de ordinul sutelor de milioane de euro, de bănci care acţionează împreună“, mai spune Bîrsan.
Exit-ul, în cel mult trei ani
Instituţiile de credit ar urma să deţină acţiunile dobândite în cadrul restructurărilor de datorii pe perioade de cel mult doi ani. Există posibilitatea prelungirii acestui termen, în urma obţinerii aprobării BNR, până la cel mult trei ani.
Oficialul Raiffeisen Bank consideră că termenele din proiectul de act normativ sunt rezonabile.
În schimb, reprezentantul PeliFilip susţine că termenul de doi ani este prea scurt pentru redresarea completă a unui debitor, situaţie care ar putea conduce la o vânzare rapidă a participaţiilor băncilor către fonduri de investiţii specializate în preluarea de societăţi aflate în situaţii defavorabile.
La creditele de peste 20.000 de euro, contractate de companii, dar şi de populaţie, restanţele s-au dublat în ultimul an, ajungând la 12,3 miliarde lei, potrivit datelor publicate de BNR. Numărul debitorilor care se află în această categorie a crescut de la 200.000 la peste 225.000 în aceeaşi perioadă.
Există companii mici şi medii care s-ar califica pentru o astfel de metodă de restructurare, dar cu siguranţă nu va fi un număr mare.
Vladimir Kalinov, vicepreşedinte Risc, Raiffeisen
Conversia datoriei în acţiuni este o situaţie extremă – sunt mijloace intermediare de restructurare mai puţin dure şi care sunt mai uşor de acceptat de către părţi.
Alexandru Bîrsan, partener PeliFilip
Restanţe la creditele mari
Valoarea restanţelor la creditele de peste 20.000 de euro s-a dublat în perioada mai 2009 – mai 2010, potrivit datelor publicate de BNR.
225 de mii de debitori (persoane fizice şi firme) aveau restanţe la achitarea creditelor de peste 20.000 de euro la sfârşitul lunii mai, potrivit BNR
