O țară depopulată este o țară slabă! Ar fi bine să ne intre asta în cap, atât nouă, celor care rămânem, deși parcă am pleca, cât și celor care ne refuză bucuria de a trăi în propria noastră țară.
Sporul natural negativ este un fenomen real și deloc binevenit. Dar emigrarea este adevăratul pericol, care nu ține de schimbări socio-culturale, ci chiar de actul de guvernare. Cele peste trei milioane de oameni care au ales să plece din România sunt cea mai bună dovadă că politicienii români au făcut o treabă tare proastă. Așa a ajuns țara noastră să-i piardă atât pe cei mai buni meseriași, pe cei mai buni medici, pe mulți dintre specialiștii în tehnologie, cât și pe cei mai talentați hoți, cerșetori și muzicanți ambulanți. Am exportat în Europa de Vest talent și muncă la pachet cu mizerie și infecție. Cine a ieșit mai câștigat în urma acestui exod? Fără îndoială că Europa, care știe să-i țină acolo pe cei buni, de care are nevoie, și să ni-i trimită înapoi pe cei răi, care doar strică. Problema mare este că aici, la noi, nu prea mai are cine să muncească. Iar cei care o fac sunt îndeajuns de nemulțumiți cât să transmită tinerei generații dorința de a-și lua picioarele la spinare, în caz că sunt în stare de ceva. Rămân doar cei neinstruiți, inculți și oportuniști, care văd cum „calitățile“ lor au mare trecere în mediul politic și care speră ca în scurt timp să ajungă primari, parlamentari, dacă nu chiar miniștri.
Care este soluția? Nicidecum aducerea înapoi a celor care au plecat deja. Istoria arată că cei plecați, care au reușit să-și facă un rost printre străini, nu se vor mai întoarce niciodată. Copiii lor nu mai sunt români, ci italieni, nemți, spanioli sau suedezi. Pensiile la care speră sunt decente, iar asistența socială din statele care i-au adoptat chiar funcționează. Nu vă faceți iluzii, nimeni n-o să dea buzna să revină într-o Românie întoarsă din drumul ei european. O țară în care personaje precum Florin Iordache sau Șerban Nicolae (ca să menționez doar două nume aflate recent sub reflectorul opiniei publice) își odihnesc șezuturile pe fotoliile Parlamentului nu poate fi dezirabilă pentru românii plecați în străinătate. Și atunci? Cine să muncească aici? Firește, doar niște oamenii care au la ei acasă condiții de trai mai grele chiar decât cele la care ar fi supuși de aparatul birocratic românesc. Thailanda, Filipine, Pakistan. Poate Siria și Irak… Astea sunt zonele din care putem spera să mai facem rost de forță de muncă. Chiar dacă nu ne place, va trebui să ne obișnuim cu ideea că ei sunt, în cel mai bun caz, viitorii noștri compatrioți. E prea târziu ca să mai sperăm la ceva mai bun. Ce să-i faci, atârnă greu tonele de incompetență și hoție sub care se sufocă România.