Poate un impas al economiei Chinei să trimită datoria Australiei pe o cale nesustenabilă? Un material al publicaţiei britanice The Telegraph avansează acest scenariu. Stocul creditului contractat extern se cifrează deja la 955 miliarde dolari, echivalent cu 60% din Produsul Intern Brut, iar industria minieră a ţării deja este în suferinţă într-un context de piaţă în care cotaţiile internaţionale ale minereului de fier s-au reîntors la minimele crizei financiare din anul 2008.

Principalul motor pentru creşterea nominală a economiei australiene în ultimul deceniu a fost "boom"-ul industrial al Chinei care a creat o cerere majoră pe pieţele de mărfuri, explică un raport al băncii elveţiene de investiţii UBS care avertizează asupra iminenţei intrării într-un nou ciclu.

Tăieri în bugetele salariale ale companiilor miniere

Realitatea deja loveşte în industria extractivă. Cea mai bogată dintre australiene Gina Rinehart, moştenitoarea imperiului minier Hancock, şi-a şocat muncitorii săptămâna trecută: acceptaţi reduceri salariale de 10% sau vor fi concedieri! Le vine rândul pentru ceva care deja doamna Rinehart a experimentat: averea sa acumulată din exploatarea minereului de fier în vestul continentului s-a prăbuşit la numai 11 miliarde dolari, faţă de 30 miliarde dolari cu numai trei ani înainte.

Peste noapte s-au trezit că exportă atât de puţin…

Guvernul de la Canberra şi Banca Rezervelor a Australiei sunt nevoite să mizeze pe o depreciere a monedei naţionale în vederea susţinerii industriei miniere pe care se bazează întreaga economie a ţării. Din acest punct de vedere, aceasta seamănă cu cea a Arabiei Saudite, dependentă de producţia de petrol.

Declinul din pieţele de mărfuri s-a răsfrânt într-un deficit comercial record de 4,14 miliarde dolari australieni în aprilie a.c. Nimeni nu se aştepta la o asemenea discrepanţă între valoarea bunurilor exportate şi a celor reprezentând necesarul de import. Spre exemplu, minereul de fier se vinde pentru 50 dolari pe tonă faţă de maximul de aproximativ 180 dolari pe tonă atins în anul 2011. Pentru o ţară în care comerţul cu resurse naturale reprezinta, în anul 2012, 65% din balanţa externă, un aşa şoc al preţurilor era imposibil de resorbit în totalitate.

Mărirea datoriilor, o soluţie "a la grec"

Soluţia pe termen scurt a reprezentat-o majorarea cheltuielilor guvernamentale în baza împrumuturilor contractate extern. Este ceea ce poate împinge însă ţara spre un altfel de criză. Stephen Koukoulas, respectat economist australian a scris recent asupra pericolelor legate de escaladarea nivelurilor datoriei externe. El spune că în eventualitatea unei perioade prelungite de cu preţuri joase ale mărfurilor Australia poate deveni o versiune asiatică a Greciei, cu rolul bancherului jucat de China în locul Uniunii Europene.

Concluzia celor de la Telegraph este foarte dură: în pofida eforturilor pentru diversificare, ţara arată încă mai degrabă precum economiile de petrodolari, extrem de vulnerabişlă la scăderea preţului materiei prime. Australienii au împrumutat mai mult pentru a-şi menţine nivelul de trai cu care erau obişnuiţi, ceea ce este o reţetă despre care acum chiar grecii admit că este nesustenabilă.