Deşi încasează tarife de cel puţin o mie de euro pentru fiecare soluţie cu valoare de lege cerută de o firmă, Fiscul întârzie nejustificat răspunsurile, blocând tran­zacţiile economice.

Disciplina şi seriozitatea, pe care Agenţia de Administrare Fiscală (ANAF) le pretinde de la companii atunci când este vorba de plata taxelor, nu sunt dovedite şi de angajaţii proprii în relaţia cu firmele.

Birocraţia excesivă şi întârzierile în rezolvarea unor probleme de către funcţionari sunt practici curente, dar atunci când anumite servicii sunt şi plătite, situaţia devine sfidătoare.

În urmă cu doi ani, ANAF a stabilit tarife pentru două acte administrative – soluţia fiscală anticipată şi acordul de preţ în avans – pornind de la premisa că acestea sunt similare consultanţei fiscale şi nu intră în obligaţiile statului. Ambele au valoare juridică şi sunt opozabile în relaţia cu ANAF. Soluţia fiscală stabileşte în avans regimul de taxare pentru o tranzacţie economică, iar acordul de preţ stabileşte în avans, pentru o perioadă de cinci ani, condiţiile şi modalităţile în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între persoane afiliate din cadrul aceluiaşi grup.

Frica de răspundere

„Cadrul legislativ în vigoare permite ca, în cazul în care un contribuabil are neclarităţi cu privire la tratamentul fiscal aplicabil unei tranzacţii sau situaţii viitoare, acesta să se adreseze ANAF şi să solicite o soluţie fiscală individuală“, explică Emilia Dragu, partener TaxHouse. Pentru a obţine un astfel de răspuns, o companie trebuie să plătească tariful de o mie de euro şi să pregătească un dosar minuţios. ANAF trebuie să răspundă în 45 de zile. „În practică, însă, companiile întâmpină aceeaşi binecunoscută reticenţă a autorităţilor de a-şi asuma răspunderea cu privire la aplicarea legii într-un anumit context. Sunt firme care aşteaptă de mai bine de zece luni emiterea unei astfel de soluţii“, arată Emilia Dragu. Având în vedere că aceste soluţii sunt valabile doar în situaţii viitoare, înseamnă ca firmele ar trebui să aştepte rezolvarea cu multă răbdare, precizează partenerul TaxHouse, „or, în mediul de afaceri, ritmul obişnuit de lucru nu permite nimănui să ţină pe loc o tranzacţie, cu atât mai mult cu cât este greu de acceptat ca autorităţile fiscale să pretindă de la contribuabili onorarii pentru un serviciu pe care nu îl prestează niciodată în timp util“.

Reprezentanţii ANAF justifică aceste tergiversări prin lipsa de pregătire a personalului, care ar trebui să cunoască, pe lângă sistemul de taxare, drept fiscal şi comercial. Însă tarifele au fost introduse tocmai pentru a atrage şi stimula financiar angajaţi competenţi.

20.000 de euro este tariful maxim cerut de Agenţia de Administrare Fiscală pentru acordul de preţ, în timp ce pentru o soluţie fiscală individuală este de o mie de euro