Odată ce inspectorii Fiscului intră pe poarta firmei, există o singură certitudine: că va începe controlul. Când se va termina nu poate spune nimeni, nici măcar legea.
Cu toate că durata unei inspecţii fiscale este precizată, în Codul de procedură fiscală, la şase luni pentru marii contribuabiili – cei cu cifre de afaceri anuale de peste 70 milioane de lei – şi trei luni pentru celelalte companii, în practică, un control se poate dura şi ani de zile, consumând timpul, nervii şi banii firmelor. Cum se poate ajunge aici? Din cauza unei lacune a legii: lipsa unui termen maxim pentru suspendarea controlului.
Orice inspecţie fiscală poate fi întreruptă pentru diverse motive, cum ar fi cererea de informaţii suplimentare de la alte instituţii sau decizia de a controla firme partenere pentru a elucida eventuale suspiciuni. Din păcate, legea nu prevede durata maximă a suspendării inspecţiei şi nici o limitare a numărului de întreruperi a procedurii. Prin urmare, termenul de trei sau şase luni poate deveni, în acest sistem absurd, de un an sau doi.
„Posibilitatea suspendării inspecţiei fiscale pe o perioadă nedeterminată şi ori de câte ori organele de control consideră necesar face ca mulţi dintre contribuabili să fie hărţuiţi inutil, pe perioade lungi. În practică, inspecţia poate fi tergiversată oricât, îngreunând activitatea contribuabilului pe toată durata controlului“, spune Sorin Istrate, managing partner Contexpert. Durata mare a controalelor este considerată de către antreprenori mai dăunătoare afacerilor decât lipsa de pregătire a inspectorilor, obtuzitatea în interpretarea legilor sau unele abuzuri.
Contribuabili nedreptăţiţi
„Deși Fiscul impune termene-limită contribuabililor, aceştia fiind obligaţi să le respecte, în caz contrar urmând să suporte consecinţele de rigoare, contribuabilul se pare că nu are niciun drept în acest sens, nefiind în măsură să impună organelor fiscale termene-limită de finalizare a actelor de control. Apare astfel un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile contribuabililor, pe de o parte, şi drepturile şi obligaţiile organelor de control, pe de altă parte“, explică Sorin Istrate.
Potrivit unor reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), deocamdată, nu există nicio intenţie de modificare a actualei legislaţii astfel încât să fie prevăzut un termen maxim şi pentru situaţiile în care este necesară suspendarea inspecţiei. Unul dintre argumentele pentru menţinerea reglementărilor în vigoare este că, de multe ori, clarificările sau informaţiile sunt cerute de la alte instituţii asupra cărora ANAF nu poate exercita vreo presiune pentru a răspunde la timp. În acest hăţiş birocratic, firmele sunt victime.
„Fiscul nu are niciun interes să rezolve această problemă, principalul motiv fiind, în opinia noastră, organizarea internă defectuoasă. Din practică, este bine ştiut că nestabilirea unui termen-limită poate duce la tergiversarea lucrurilor la infinit“, spune specialistul Contexpert.
Soluţia, în instanţă
Cele mai multe inspecţii fiscale au un caracter general. Rareori, acestea vizează un anumit impozit sau o anumită obligaţie. Fiind vorba de controale generale, poate fi verificată toată activitatea. Consecinţele imediate sunt atât durata mare, cât şi probabilitatea unor suspendări pentru informaţii suplimentare.
Singura soluţie pentru companiile care se consideră hărţuite este adresarea către instanţa de contencios administrativ, dar nici acolo procedurile nu sunt foarte rapide.
6
luni este, teoretic, termenul maxim al unei inspecţii fiscale în cazul contribuabililor mari şi de 3 luni pentru ceilalţi contribuabili, conform legii