Aproximativ douăzeci de țări africane s-au abținut la ultimul vot din Adunarea Generală a Națiunilor Unite pentru a condamna acțiunea Rusiei în Ucraina, de această dată anexarea unor părți ale țării invadate în luna februarie.
O lance rusească în Africa? Aproximativ douăzeci de țări africane s-au abținut să condamne Rusia
Burkina Faso nu a fost una dintre ele, dar să nu credeți că a condamnat Rusia sau că, dimpotrivă, a achitat-o. De fapt, delegația sa nici măcar nu a fost prezentă, având în vedere situația instabilă din țară, după ce a avut loc o a doua lovitură militară într-un răstimp de opt luni, pe 29 septembrie, notează Leonídio Paulo Ferreira, director adjunct al cotidianului „Diário de Notícias”, într-un editorial realizat pentru dn.pt
Fosta Voltă Superioară, în 1984 țara a fost redenumită Burkina Faso, o combinație creativă a unui cuvânt din limba moré cu altul din limba dioula, care poate fi tradus drept „Patria Oamenilor Incoruptibili”. Președintele care a conceput această nouă denumire, Thomas Sankara, a fost la scurt timp înlăturat de la putere și ucis, iar succesorul său a ajuns să guverneze aproape trei decenii, Blaise Compaoré, mai întâi în mod absolut, apoi introducând cosmetizarea care i-a permis să afirme că urmărea democratizarea continentului.
Când a cedat, în sfârșit, în faţa protestelor de stradă de la Ouagadougou, în 2014, și a plecat în exil sub protecție franceză, a părăsit o țară practic la fel de săracă pe cât a primit-o, una dintre ultimele zece din Indexul Dezvoltării Umane al Națiunilor Unite. De asemenea, este adevărat că, întâmplător sau nu, după plecarea sa, jihadismul a intrat în forţă prin nordul țării, unde majoritatea islamică este mai evidentă în rândul populației.
Lovitura de stat din luna ianuarie a fost îndreptată împotriva președintelui Roch Kaboré
Lovitura de stat din luna ianuarie a fost îndreptată împotriva președintelui Roch Kaboré, acuzat că este incapabil să lupte împotriva grupărilor teroriste, unele legate de Al-Qaeda, altele de ISIS. Lovitura de stat din luna septembrie a fost justificată și de incapacitatea noilor guvernanţi de a face față grupărilor extremiste armate. După cum a menționat aici, în DN, Raúl Braga Pires, argumentele au fost identice, dar liderul loviturii a trecut de la gradul de locotenent-colonel, la cel de căpitan. Ceea ce ar putea fi un semnal al unei diferențe de generaţie sau, după cum a afirmat analistul, a ceva mai mult.
Au existat acuzații la adresa Franței de protejare a fostului lider al loviturii, Paul-Henri Sandaogo Damiba, care a fost înlăturat de Ibrahim Traoré. Fostă putere colonială, este un fapt obișnuit ca Franța să se vadă implicată într-un fel în aceste schimbări de regim, uneori în favoarea sa, alteori nu. Iar ambasada Franței de la Ouagadougou a fost chiar acum câteva zile ținta furiei populare.
Dar ceea ce ne dă de gândit este prezența unor steaguri rusești printre cei care protestau. Se credea cândva că așa-numita FranceAfrique, o rețea de interese franceze în Africa, era amenințată de China din cauza finanțării infrastructurilor, dar Rusia câștigă teren mai ales pentru că unii o consideră ca fiind mai eficientă împotriva jihadismului. Are acest lucru vreo legătură și cu foarte puternica prezență africană (în ciuda relevanţei faptului că acum Angola a condamnat Rusia) în rândul celor care s-au abţinut la votul din 12 octombrie la Naţiunile Unite?