In cadrul Uniunii Europene s-a constituit progresiv un drept comunitar al mediului, concretizat in peste 200 de directive vizand cu precadere: protectia apelor, calitatea aerului, produsele chimice, protectia faunei si florei, protectia impotriva zgomotului, eliminarea deseurilor. In prezent, se afla in implementare al cincilea program de actiune desprins din strategia comunitara in domeniu, intitulat "Pentru o dezvoltare durabila si compatibila cu mediul inconjurator.In program se prevad stim
In cadrul Uniunii Europene s-a constituit progresiv un drept comunitar al mediului, concretizat in peste 200 de directive vizand cu precadere: protectia apelor, calitatea aerului, produsele chimice, protectia faunei si florei, protectia impotriva zgomotului, eliminarea deseurilor. In prezent, se afla in implementare al cincilea program de actiune desprins din strategia comunitara in domeniu, intitulat „Pentru o dezvoltare durabila si compatibila cu mediul inconjurator.
In program se prevad stimulente pozitive si angajamentul tuturor membrilor de a progresa pe calea unei abordari preventive a protectiei mediului, in special in domeniile transporturilor si masurilor de economisire a energiei.
In ceea ce priveste Romania, Raportul intocmit de Comisia Europeana la sfarsitul anului trecut pentru evaluarea situatiei din tara in perspectiva procesului de integrare in Uniunea Europeana constata: au fost inregistrate putine progrese in imbunatatirea legislatiei in privinta mediului. Nu exista o politica globala de abordare a acestui domeniu. Progrese limitate au fost realizate in acquis-ul asupra mediului in sectorul apei. Cu toate acestea, este nevoie de o reorganizare urgenta a Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului Inconjurator. Monitorizarea aerului si apei este inca mult in urma conditiilor impuse de Uniunea Europeana.
Romania, prin fondul sau forestier, de aproape doua ori mai mare ca al Austriei, de 2,7 ori mai mare ca al Marii Britanii, aproape egal cu al Italiei, si cat Ungaria, Cehia si Slovacia impreuna, se poate spune ca reprezinta un plaman pentru ecosistemul european.
Desi suprafetele ocupate de paduri au ramas aproximativ constante in ultimii zece ani, are loc un proces de amploare de defoliere ca efect al poluarii si al daunatorilor, ce atinge in diferite grade 40% din paduri, respectiv 42,5% la foioase si 32,2% la rasinoase. Desi defolierea severa, intre 60 si 100%, a copacilor nu reprezinta decat 2% din suprafata forestiera, ingrijorator este faptul ca regenerarea padurii prin impadurire sau pe cale naturala nu se realizeaza decat in proportie de 0,3% anual, ceea ce pe termen lung poate afecta serios aceasta bogatie naturala a tarii.
Pe langa factorii naturali sunt si fenomene antropice care afecteaza padurea. Este greu sa nu faci legatura intre alunecarile tot mai frecvente de teren si „democratizarea exploatarii padurilor, taierile haotice de copaci, in lipsa unor reglementari si a unui control eficient. Plantatii facute cu migala in decurs de decenii pe nisipuri zburatoare sunt taiate peste noapte, urmand desertificarea.
Responsabilitati continentale revin Romaniei si in ceea ce priveste fluviul Dunarea, devenita coridor de transport paneuropean (IX). Pe teritoriul Romaniei se desfasoara circa 40% din cursul fluviului, de unde si raspunderea pentru calitatea apei. Gradul de poluare a apelor Dunarii este supravegheat pe parcursul romanesc de sapte statii de supraveghere.
In fiecare punct de masurare, apele de suprafata sunt analizate dupa continutul de materii toxice, materii organice si germeni. Se disting patru categorii de calitate: categoria I – apa potabila; II – apa pentru amenajari piscicole si procese industriale; III – apa pentru sisteme de irigatii; apa de racire si spalare. Sub categoria a III-a se afla apa nociva pentru mediu si sanatatea publica.
Bazinul Dunarii cuprinde impreuna cu afluentii vicinali 1.600 km, din care 1.503 km ape categoria I, 35 km ape categoria a II-a si 9 km ape categoria a III-a.
Sub categoria a III-a, ape poluate, se intalnesc pe principalele rauri interioare astfel: pe Ialomita – 525 km, in bazinul sau hidrografic, pe Siret – 384 km, pe Prut – 334 km, pe Olt – 180 km si pe Mures – 164 km.
In Dunare, fiecare tara riverana deverseaza o serie de substante poluante functie de nivelul dezvoltarii economice, tipul civilizatiei, cultura populatiei si in consecinta nivelul tehnologiei de tratare a apei.
Anual ajung in fluviu 667.000 tone de echivalent azot, peste 50% provenit din agricultura, 93.000 tone echivalent fosfor; de asemenea, preponderent din spalarea solului amendat cu ingrasaminte chimice. In general, in agricultura Romaniei se consuma de trei-opt ori mai putina substanta activa, decat in tarile din centrul si vestul Europei. In schimb, industria este principalul poluator al apei cu substante organice, depasind cu mult potentialul poluant al apelor uzate menajere.
In perioada urmatoare, perturbari ale ecosistemului pot proveni prin: extinderea retelelor de canalizare care se deverseaza in Dunare, construirea de noi centrale hidroenergetice si chiar nucleare (ex. Belene – Bulgaria), cresterea traficului fluvial si amplificarea activitatii turistice in Delta.
Exista o serie de Conventii de colaborare pentru protectia si utilizarea durabila a Dunarii (Helsinki 1992, Sofia 1994), a caror respectare devine si mai stringenta avand in vedere efectele razboiului din Iugoslavia. La incheierea conflictului, Germania anuntase alocarea a un miliard de dolari pentru reconstructia podurilor de pe Dunare, cu care trebuie inceputa depoluarea. In 1992, UNESCO a acordat Deltei titlu de Rezervatie a biosferei, ceea ce nu rimeaza cu deversarile masive de substante toxice prin distrugerea combinatelor chimice si rafinariile iugoslave, ale caror rezervoare s-au deversat in Dunare.