Teoria reciprocității indirecte
În majoritatea modelelor teoretice care examinează modul în care reputațiile influențează dorința oamenilor de a coopera unii cu alții, reputațiile sunt binare (bune sau rele) și se bazează pe informații limitate, conform sciencedaily. Cu toate acestea, în lumea de astăzi, există o mulțime de informații disponibile despre comportamentul oamenilor, în special prin intermediul rețelelor sociale. Profesorii de biologie Joshua B. Plotkin de la Universitatea din Pennsylvania și Corina Tarnita de la Universitatea Princeton conduc echipe care au colaborat la cercetări teoretice privind cooperarea.
Sebastián Michel-Mata, doctorand în laboratorul lui Tarnita, a venit cu ideea de a aborda modul de a judeca pe cineva într-un mediu bogat în informații. Teoria actuală a reciprocității indirecte sugerează că reputațiile pot funcționa doar în câteva societăți, cele cu norme complexe de judecată și instituții publice care pot impune acordul. Cu toate acestea, în calitate de antropolog, Michel-Mata consideră că astfel de societăți sunt excepția și nu regula și se întreabă cu privire la ideea simplă că reputațiile sunt rezumate ale mai multor acțiuni.
Iertarea unor acțiuni negative reprezintă o metodă de evaluare a comportamentului suficientă pentru a susține cooperarea
Prin intermediul modelării matematice, echipa de cercetare a demonstrat că analizarea mai multor acțiuni și iertarea unor acțiuni negative reprezintă o metodă de evaluare a comportamentului suficientă pentru a susține cooperarea, o metodă pe care o numesc „privește de două ori, iartă o dată”. Descoperirile lor sunt publicate în Nature.
Acest lucru se bazează pe lucrările anterioare pe care Plotkin le-a condus cu privire la reciprocitatea indirectă, cum ar fi colaborarea cu Kawakatsu și cercetătorul postdoctoral Taylor A. Kessinger la o lucrare care calculează cât de multă bârfă este necesară pentru a ajunge la un consens suficient pentru a susține cooperarea. Plotkin spune că „privește de două ori, iartă o dată” generează încă un consens suficient pentru a promova cooperarea fără bârfe sau instituții publice, ceea ce confirmă ipoteza inițială conform căreia instituțiile publice nu sunt o condiție prealabilă pentru cooperarea bazată pe reputație.
Laboratoarele Plotkin și Tarnita continuă să colaboreze prin explorarea modului în care oamenii interacționează în mai multe contexte, cum ar fi la locul de muncă și în viața lor personală. Acest lucru se referă la o serie de probleme sociale contemporane, în care comportamentul privat necorespunzător devine o chestiune de interes public.
