In 1986, daca o intreba cineva pe Gilda Lazar, proaspata absolventa a Facultatii de Filologie, unde se vede peste cinci ani, ar fi primit cu siguranta urmatorul raspuns: „In Germania, la spalat geamuri, pana voi gasi o slujba decenta.”
Aceeasi intrebare primeste acum un raspuns mult mai rezervat: „Mi-e greu sa apreciez, pentru ca viata mi-a rezervat multe surprize, multe provocari si multe inceputuri, dar am avut sansa de fiecare data”.
Fiecare dintre inceputurile profesionale la care face referire – cel de jurnalist, de purtator de cuvant la MAE sau cel actual, respectiv director de relatii externe la R.J. Reynolds Tobacco Romania SRL – i-au solicitat talentul de comunicator.
In prima faza, Gilda Lazar a primit cu surprindere si rezerva oferta companiei la care lucreaza in prezent, desi aceasta suna foarte tentant.
„Imi era teribil de strain acest domeniu, niciodata nu lucrasem pentru mediul de afaceri si, in plus, eram convinsa ca sunt facuta pentru presa. La interviul pe care l-am sustinut, am cerut viitorilor mei sefi o perioada de gratie de trei luni pentru a ma hotari. In cele din urma m-am decis sa renunt la slujba de la Curentul si sa raspund acestei provocari si, de atunci, nu pot spune ca m-am plictisit vreo clipa sau ca am facut ceva ce nu mi-a placut.”
Desi reprezinta imaginea unei mari companii producatoare de tigari, Gilda Lazar nu este fumatoare. „Am incercat, dar nu am fost niciodata compatibila cu fumatul. Acesta este un obicei al adultilor bine informati, care au capacitatea de a decide pentru ei insisi. Nici macar in ultimul an facultate, cand imi petreceam zi si noapte in biblioteca, unde toti colegii fumau, nu am reusit sa deprind acest obicei.”
Pe de o parte, actuala postura in care se afla este mai putin publica decat cele de dinainte: numele nu-i mai apare zilnic in ziare, ca pe vremea gazetariei, iar chipul nu-i mai este filmat pentru jurnalele tv, ca atunci cand indeplinea functia de purtator de cuvant al Ministerului Afacerilor Externe. Pe de alta parte insa, activitatea pe care o desfasoara este „la vedere”, pentru ca presupune mentinerea legaturilor cu tot ceea ce inseamna exteriorul companiei, de la structurile administratiei de stat la presa, de la competitorii care sunt pe piata romaneasca, la colegii din celelalte tari. Este, asadar, ceva mai mult decat un post de public relations.
Un rol
greu de asumat
La nivelul conducerii companiei exista un board format din opt directori, dintre care numai doi sunt romani. Ceilalti provin din alte culturi (Marea Britanie, Guatemala, Malaiezia, Bulgaria, Elvetia, Australia), dar cu totii au gasit un limbaj comun, atat la propriu, cat si la figurat.
„As dori oricarei structuri guvernamentale sa comunice asa cum comunicam noi in companie, in toate sensurile posibile”, afirma Gilda.
Rolul sau este de a se asigura ca cei care conduc compania sunt informati corect in legatura cu tot ceea ce se intampla zilnic in tara si in firma si de a-i face sa inteleaga ce ar putea decurge din ceea ce se intampla. Un rol dificil si o misiune delicata, in conditiile in care politicile economice si legislative din Romania se schimba de la o zi la alta, iar cei care incearca sa scoata profit dintr-o investitie consistenta inca mai sunt priviti ca niste infractori.
Autodidacta
si perfectionista
Gildei ii plac calatoriile, hobby pe care il pune pe acelasi plan cu lectura. Toate job-urile pe care le-a avut au presupus multe deplasari in afara. Ca jurnalist, a avut sansa unor burse in SUA si Europa si a insotit adeseori delegatiile oficiale in strainatate. In cele zece luni cat a lucrat la Externe a calatorit destul de mult, dar putin altfel: se urca in avion, se caza la hotel, dupa care urmau derularea programului, intalnirile planificate, urcarea in avion si intoarcerea in Bucuresti. Orasul in care poposea apuca sa-l vada doar prin hubloul aeronavei.
De cand lucreaza la Reynolds, calatoreste mai mult si mai consistent decat inainte, compania avand sediul central la Geneva, afaceri in 170 de tari si fabrici in 27.
Familia este obisnuita ca ea sa lipseasca mult de acasa, de pe vremea cand era jurnalista sau cand avea patru slujbe in paralel. In 1997, a renuntat la tot pentru a lucra, pe numai 300.000 lei la Externe, unde volumul de munca era de trei ori mai mare. In legatura cu incidentul de atunci care a facut-o si mai cunoscuta face urmatorul comentariu: „Cineva a vrut sa exploateze personal o convorbire privata si sa dea intr-un ziar fragmente cenzurate si alese intr-un anumit mod, ca sa serveasca unui anumit interes, dar eu nu am vrut sa intru in acest joc. Am preferat sa pastrez tacerea asupra celor intamplate la vremea respectiva. Am preferat sa inghit, dar sa nu replic nimanui. A fost, cred, o decizie inteleapta.”
Asa a avut ocazia sa constate ca are putini prieteni, dar si satisfactia de a afla ca acestia sunt oameni minunati. Dupa plecarea de la MAE, ofertele de serviciu au inceput sa curga, care mai de care mai tentante. A ales, in cele din urma, Reynolds.
Perfectionista din fire, Gilda a simtit nevoia sa invete singura atat limba engleza, cat si o multime de lucruri care tin de domeniul economic. Formatia sa profesionala o ajuta sa se documenteze atunci cand se afla intr-o biblioteca pentru ca „nu trebuie sa stii tot, trebuie sa stii unde sa cauti.”
Pentru fosta ziarista virulenta, care a polemizat cu multi politicieni, se contureaza acum perspectivele unei cariere internationale, compania a carei imagine o reprezinta oferind angajatilor largi posibilitati de pregatire in diverse domenii.
„Atunci cand simti ca se investeste in tine, esti dator sa raspunzi acestei investitii. Asa ca, in viitor, ma vad mai degraba lucrand in continuare in business – nu neaparat in Romania sau nu numai – decat intorcandu-ma in presa”.