'În România, resursele minerale de uraniu sunt în administrarea Companiei Naţionale a Uraniului (CNU). În prezent, singura exploatare de uraniu activă în România este localizată în judeţul Suceava şi asigură producţia de minereu uranifer prin exploatarea a două structuri mineralizate, respectiv Crucea şi Botuşana. Cu o vechime în exploatare de 26 ani, zăcământul Crucea-Botuşana este în curs de epuizare. În perspectivă, CNU are în vedere atragerea în circuitul economic a unui nou perimetru din zona Carpaţilor Orientali, zăcământul uranifer Tulgheş-Grinţieş. În acest context, există posibilitatea construirii unor noi capacităţi de prelucrare şi rafinare, cu tehnologii avansate, care să asigure creşterea gradului de recuperare a uraniului şi reducerea costurilor de producţie', se notează în documentul citat.
Potrivit acestuia, resursele naţionale de uraniu şi stocurile de concentrate tehnice de uraniu aflate în diverse stadii de rafinare şi depozitate la Platforma Feldioara asigură necesarul de materie primă pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar reactoarelor 1 şi 2 de la Cernavodă pe întreaga durată tehnică de exploatare a acestora.
'Astfel, pentru funcţionarea continuă şi în condiţii de siguranţă a Unităţilor 1 şi 2 este necesară deschiderea zăcământului uranifer Tulgheş-Grinţieş. O soluţie pe termen mediu ar putea fi şi importul şi prelucrarea concentratelor tehnice de uraniu, în vederea obţinerii pulberii de dioxid de uraniu. În condiţiile deschiderii şi exploatării noului zăcământ uranifer, resursele interne de uraniu nu pot asigura complet necesarul de combustibil pentru patru unităţi nucleare, în perspectiva construirii şi punerii în funcţiune a Unităţilor 3 şi 4, pe toată durata de operare a acestora, fiind necesar şi importul de octoxid de uraniu (U3O8). Octoxidul de uraniu importat poate fi procesat în România, în concordanţă cu necesarul rezultat din programul de dezvoltare al energeticii nucleare', se precizează în SEN 2015-2035.
În prezent, necesarul de combustibil nuclear pentru Unităţile 1 şi 2 este asigurat din producţia internă prin exploatarea şi prepararea minereurilor uranifere provenite din zăcămintele autohtone şi prin prelucrarea concentratelor tehnice de uraniu din stocul de siguranţă şi consum.
România nu exportă minereu, concentrate tehnice de uraniu sau pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu (materia primă pentru combustibilul nuclear necesar centralelor nuclearo-electrice tip CANDU – n.r.) şi nici combustibil nuclear sub formă de fascicule sau altă formă. În privinţa combustibilului nuclear sub formă de fascicule, acesta este fabricat exclusiv în România, prin prelucrarea pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu produsă, de asemenea, în România. La ora actuală, potrivit documentului citat, nu se importă uraniu pentru fabricarea pe scară industrială a combustibilului nuclear.
Departamentul pentru Energie a lansat, vineri seară, o nouă dezbatere publică pe marginea Strategiei Energetice Naţionale pentru perioada 2015-2035. Documentul supus dezbaterii reprezintă analiza sistemului energetic naţional şi a angajamentelor asumate de România, ca stat membru al Uniunii Europene, fiind elaborat de către Departamentul pentru Energie, cu participarea şi consultarea mai multor specialişti din mediul academic, mediul de afaceri, precum şi din societatea civilă.
Noua consultare publică este deschisă până la data de 10 ianuarie 2015, termenul pentru finalizarea revizuirii strategiei energetice a României fiind luna mai 2015.
În prezent, România are o Strategie Energetică Naţională, adoptată în 2007, şi care este valabilă până în anul 2020.
AGERPRES
