Lipsa de stabilitate şi anticipare a legislaţiei fiscale şi instabilitatea generală a unui cadru pentru luarea unor decizii de afaceri ţin şi vor ţine investitorii departe de România.
Recent am ieşit la masă cu câţiva parteneri de afaceri, investitori străini în România, care dezvoltă businessuri aici de câţiva ani. Reprezentanţii companiilor erau din industrii diferite: servicii, industria bunurilor de larg consum şi producţie. Subiectul fierbinte a constat, bineînţeles, în modificările recente din legislaţia fiscală. Însă, spre surprinderea tuturor celor care participau la discuţie, nu schimbările în sine sau majorarea TVA reprezentau problema, cât modul de abordare a introducerii noilor reglementări fiscale şi lipsa procedurilor prin care invesţiile ar fi încurajate. În ceea ce priveşte abordarea introducerii noilor reglementări fiscale (spre exemplu, activităţile independente vs. cele dependente), opinia comună a fost că deşi România are nevoie de mai multe investiţii străine directe (ISD) pentru a produce mai mult, ceea ce ar sprijini, printre altele, exporturile, deciziile recente retrogradează semnificativ România în ierarhia ţărilor vizate pentru investiţii directe. Lipsa de stabilitate şi anticipare a legislaţiei fiscale şi instabilitatea generală a unui cadru pentru luarea unor decizii de afaceri ţin şi vor ţine investitorii departe de România în viitorul apropiat. Un studiu realizat cu investitorii străini din România, publicat în luna martie, a dat deja indicaţii cu privire la aceste probleme. Prin urmare, declinul va fi prelungit. Cu privire la lipsa procedurilor de încurajare a „luptei“ împotriva evaziunii fiscale, în principiu o problemă majoră poate fi considerată serioasă: interpretarea diferită a legislaţiei fiscale în cadrul administraţiilor din judeţele ţării. Companiile străine care au filiale în diverse părţi ale României se confruntă – pe aceleaşi teme dezvoltate de autorităţile fiscale în timpul unui control fiscal – cu opinii diferite ale inspectorilor. Companiile ar fi obligate să aibă parte de abordări diferite ale procesului de afaceri în cadrul aceleiaşi legislaţii, dacă nu ar face apel. Lupta împotriva acestor „interpretări greşite“ nu numai că ocupă mult timp, dar este şi destul de costisitoare; acest lucru se întâmplă în vremuri în care costurile sunt cea mai mare prioritate pentru majoritatea companiilor. Pentru a exista o asigurare că noile legi cu privire la colectarea taxelor nu sunt utilizate greşit, este necesară o bază de date comună, prin care autorităţile fiscale să interpreteze procesele de afaceri, pe lângă dezvoltarea profesională a personalului responsabil de control.
În linii mari, cele menţionate mai sus dovedesc că schimbările bruşte în legislaţia fiscală a unei ţări cu autorităţi fiscale operaţionale inflexibile – din punct de vedere procedural – nu au cauzat numai creşterile intenţionate ale ratelor fiscale absolute, dar şi costuri procedurale ascunse, care pot cauza pe termen lung mai multe efecte negative decât ar avea un impact pozitiv pe termen scurt. Ar fi bine ca autorităţile fiscale să investească unele dintre taxele colectate în plus pentru a sprijini şi compara bazele de date publice pentru decizii, dar şi pentru dezvoltarea profesională a angajaţilor ca să ţină pasul cu schimbările operaţionale.
René Schöb, partener LeitnerLeitner
