Unul dintre moderatorii forumului, un personaj misterios pe nume Absolutul, l-a remarcat si s-a oferit sa-l ajute sa-si tipareasca volumul. Absolutul s-a tinut de cuvant si, pe 18 aprilie, la Club A, Matei Ghighiu si-a lansat „Sala de asteptare”.
O istorie frumoasa, de succes. Mai ales daca mai adaugam „amanuntul” ca Matei nu-si poate folosi picioarele si sta intr-un scaun cu rotile de la 14 ani. Este un lucru de care nu ti-ai putea da seama rasfoind volumul bine tiparit, ilustrat de Andrei Gheorghiu. Matei Ghighiu se simte la el acasa intr-un spatiu poetic care scapa din acolada curentelor literare mai vechi sau mai noi, poate un fel de modernism detensionat de aspiratiile prea inalte sau post-postmodernism care reabiliteaza coerenta si frumusetea peisajului liric, fara excesul de cotidian al nouazecismului.
Daca e sa traducem cele de mai sus din jargon, am putea spune: forta vizuala (imaginile un pic acvatice ale autorului au plasticitatea unor tablouri) si mai ales un soi de erotism delicat, care incheaga totul cu forta cunoscuta a primului dintre zei din cosmogonia lui Hesiod.