PROFIL De profesie inginer mecanic, Mihai Anghel a ajuns din întâmplare în agricultură. Destinul a făcut ca el să devină unul dintre cei mai mari „lucrători“ ai pământului românesc.
A pornit în business cu banii strânși la nuntă. Nu credea atunci că va ajunge la afaceri de sute de milioane în sectorul agricol. „Aici m-a adus viața“, recunoaște Mihai Anghel. După ce a terminat facultatea a lucrat la două uzine auto. După revoluție și-a deschis o firmă – Bozo Com SRL. Firma se ocupa de comerțul cu piese auto. Apoi și-a diversificat activitatea, intrând în comerțul cu anvelope, piese de schimb pentru tractoare și utilaje agricole. „Din prima tranzacție, în care am vândut jenți de Dacia, am câștigat 15.000 de lei. Salariul meu de atunci era 3.500 de lei pe lună. Prima dată nu mi-a venit să cred“, își amintește Anghel. La acea vreme nu se gândea la cifră de afaceri sau alţi indicatori financiari, ci doar cum să facă să supravieţuiască.
În prezent este cunoscut drept „cel mai mare exportator de grâu“, însă la început nu avea prea multe legături cu domeniu. „În 1993, prima recoltă de cereale am vândut-o la un siloz din Portăreşti, judeţul Dolj. Nu era grâul semănat de mine. Aveam de luat bani de la o firmă care a intrat în blocaj financiar, în schimbul datoriei am primit cereale“, spune omul de afaceri. A continuat cu prestările de servicii încă 2-3 ani până când a realizat că ar fi mai profitabil să devină producător de cereale. „În 1996, am cumpărat primele terenuri, am făcut contracte de arendă şi aşa a început totul. Era vorba de 1.200 de hectare în total. Am semănat grâu, floarea soarelui şi porumb“, povestește proprietarul Cerealcom și Oltyre. Din acel moment, businessul lui a înflorit an de an.
„În 1997 am luat primul credit de la bancă, de la BCR, şi am cumpărat două combine. Era vorba de aproximativ 500 de mii de mărci germane. De atunci lucrez cu această instituţie de credit“, spune Anghel. În acel an a vândut și prima producție în afara granițelor. „Nici nu ieşisem încă din ţară. Era o firmă străină care avea un angajat român. Prin acesta am vândut 5.000 de tone de orz, iar el a vândut, mai departe, la export“, își amintește omul de afaceri.
Recolte bune, investiții mari
La Segarcea, în inima județului Dolj, Mihai Anghel deține silozuri cu o capacitate de peste 500.000 de tone și utilaje agricole performante. „Lucrăm 24.000 de hectare cu doar 60 de oameni“, spune el, precizând că folosește cea mai nouă tehnologie din lume, ceea ce îi permite să fie una dintre cele mai performante companii din sectorul agricol românesc. De altfel, începând de anul trecut, Cerealcom a devenit unica firmă românească acreditată de a exporta grâu direct statului egiptean.“
„Relaţia cu Egiptul există din anul 2015. Atunci am început procedurile de licenţiere care au durat circa un an. Vindem direct către stat. Era visul meu să pot să ajung să vând în Egipt, de când am intrat în această afacere. Şi uite că am reuşit“, afirmă Mihai Anghel. Firmele sale participă periodic la licitaţiile organizate în acest sens. Potrivit acestuia, este esențial că a ajuns să vândă alături de marii comercianți ai lumii. „Ne-am aliniat la standardele internaţionale. Sunt puţini în lume care pot face comerţul cu cereale la acest nivel. Combinele noaste sunt ghidate prin GPS“, spune omul de afaceri.
Mare parte din grâul exportat de Cerealcom ajunge în Egipt, dar firma realizează exporturi și în Iordania, Turcia sau Emiratele Arabe. „Jumătate din iordanieni au mâncat pâine făcută cu grâu românesc. E o realizare“, punctează Mihai Anghel.
Moștenire și identitate
Cu cele 24.000 de hectare de teren agricol, Mihai Anghel se află printre cei mai mari cultivatori de cereale din România. Deși este inclus în clasamentele fermierilor din România, Anghel spune că el nu face parte din această categorie. „Nu mă consider fermier. Şi cred cu tărie acest lucru. Cred că e o problemă de identitate pe care nimeni nu o abordează“, spune Anghel, cu mențiunea că el nu este fermier aşa cum nici tatăl său, care a lucrat la SMA (Stațiunea pentru Mecanizarea Agriculturii, societate înfiinţată în perioada comunismului), nu a fost niciodată kolhoz-ist (o formă de deţinere colectivă a unei ferme, din Uniunea Sovietică). „Îmi caut în continuare identitatea. Ştiu că suntem urmaşii foştilor ţărani. Şi asta o spun cu bucurie. În concepţiunea mea, ca să dai definiţia corectă a cuvântului fermier, trebuie să te duci la origini. Şi o fermă reprezintă un univers definit de pământul care a fost transmis din generaţie în generaţie. Ca să te numeşti fermier, trebuie să fii moştenitorul unei generaţii de oameni care au lucrat pământul şi au transmis această moştenire din generaţie în generaţie. Memoria sângelui meu nu are nimic în comun cu ferma. Are în comun cu definiţia ţăranului din trecut“, explică Mihai Anghel.
Problema agriculturii românești
Deși lucrează o suprafață de 24.000 de hectare, Mihai Anghel este proprietarul doar a unei părți din acesta. „E şi prioritatea mea să devin proprietar pe toate terenurile pe care le lucrez. Dar e teribil de greu să faci aceste demersuri, şi nu neapărat din cauza preţului terenurilor sau a finanţării“, spune antreprenorul. Potrivit lui, tranzacțiile cu terenuri agricole sunt complicate din cauza lipsei cadastrului. „S-au făcut restituiri fără ca statul să le ofere şi acte proprietarilor. În aceste condiţii, acel teren e netranzacţionabil. De aceea, preţurile sunt mult mai scăzute decât valoarea reală“, adaugă agricultorul. În prezent, un hectar de teren agricol este tranzacționat la un preț de aproximativ 2.000 de euro. În cazul în care cadastrarea ar fi realizată, valoarea pământului s-ar dubla. „Am impresia că nerealizarea acestei măsuri este intenţionat neimplementată“, atrage atenția Mihai Anghel, cu mențiunea că, în ultimii ani, mare parte din terenurile agricole din România au ajuns să fie achiziționate de străini. „Noi investim în permanenţă în achiziţia de teren. Dar, nu poţi investi când nu ai siguranţă“, argumentează omul de afaceri. Aceeași situație o întâlnim și în cazul fondurilor europene.
Pe lângă cultivarea celor peste 20 de mii de hectare, familia Anghel este prezentă și pe piața vinurilor, prin Domeniile Coroanei, care îi aduce anual încasări de aproximativ zece milioane de euro. Plantația de viță de vie de la Segarcea se întinde pe o suprafață de 300 de hectare. În primăvara acestui an, când toată Europa a avut de suferit din cauza gerului, Anghel a reușit să-și salveze, cu ajutorul angajaților, producția de struguri. „Am salvat via, din fericire. A fost nevoie de 300 de oameni pentru 300 de hectare. O muncă colosală. Într-o noapte a trebuit să facem foc şi am salvat toată via. Acum toată via din Oltenia e afectată, a noastră e plină de struguri“, se mândrește Mihai Anghel. Pe tot grupul, familia Anghel are 700 de angajaţi permanenţi şi circa 100 de salariați sezonieri. Întrebat dacă intenționează să investească în alte domenii, precum turism sau imobiliare, Mihai Anghel spune că nu este cazul. „Cred că mai sunt multe de făcut până când voi considera că ce facem azi le facem bine“, încheie omul de afaceri.
„N-am ales eu agricultura”
„N-am ales eu agricultura, acolo m-a dus viaţa şi probabil că sângele care curge prin memoria lui. A trebuit să supravieţuiesc. Dacă în 1990 mi-ar fi spus cineva că voi face agricutură aş fi spus că e nebun”, spune Mihai Anghel.