Deoarece înţelegerea a început înainte de acel eveniment trist şi a continuat după aceea, iar obiectivele erau mult mai ambiţioase şi mai complexe: trebuia să stabilească un nou pact de convieţuire între stat şi organizaţia Cosa Nostra, la fel ca cel care a rezistat până în 1992.
În trecut, garantul "capilor" fusese Giulio Andreotti, numai că, la începutul anilor ’90, acesta apărea destul de "uzat" şi nu mai prezenta încredere. În guvernul pe care l-a condus a ajuns să lucreze chiar şi Giovanni Falcone, numit director general al Ministerului de Justiţie şi adus acolo de socialistul Claudio Martelli care în ’87 beneficiase de voturile pilotate de Mafie.
Andreotti a trădat. Motiv pentru care Riina, Provenzano şi alţi "naşi" au decis să întoarcă foaia. Nu înainte însă de a-i decapita complet puterea, omorându-l pe Salvo Lima, eurodeputatul care era "locotenentul" lui Andreotti din Sicilia. Era 12 martie 1992. Zi în care a început tratativa istorică pentru redefinirea acordului dintre politică şi mafie în cea de-a Doua Republică.
Acesta este cadrul desenat de Procuratura din Palermo în cererea de punere sub acuzare pentru infracţiunea de "ameninţare sau violenţă împotriva unui corp politic al statului", în acest caz guvernul, şantajat de mafioţi pentru a obţine "beneficii de diferite tipuri" printre care şi modificarea unor legi, revizuirea maxi-procesului demarat de Falcone şi de Borsellino, şi un tratament mai "bun" al deţinuţilor.
Ameninţarea a fost pusă în practică prin asasinarea lui Lima, care a reprezentat de fapt: "o strategie de atac frontal violent împotriva instituţiilor".
Imediat după acel delict, unul dintre inculpaţii de astăzi – fostul ministru creştin- democrat Calogero Mannino,- a început să se "agite" pentru a-şi salva viaţa. Şi, prin intermediul contactelor pe care le-a stabilit cu anchetatorii şi oamenii serviciilor secrete, a încercat să individueze interlocuorii potriviţi pentru a "începe tratativa şi a solicita eventualile cereri ale organizaţiei Cosa nostra" cu scopul evitării altor atentate. După care a urmat masacrul de la Capaci în care şi-au pierdut viaţa Falcone şi soţia sa împreună cu oamenii serviciilor de securitate care-l însoţeau, moment în care, "la cererea unor exponenţi politici şi de guvern", carabinierii Subranni, Mori şi De Donno l-au contactat pe fostul primar mafiot al oraşului Palermo, Vito Ciancimino, "înlesnind în acest fel instaurarea unui canal de comunicare cu şefii organizaţiei Cosa Nostra în scopul facilitării unor favoruri".
Între timp, a avut loc un schimb de guvern şi masacrul din via D’Amelio, care l-a scos din joc pe Paolo Borsellino, cel care era la curent cu contactele dintre carabinieri şi Ciancimino. Ipoteza, avansată deja de Procuratura din Caltanissetta în noua anchetă privind acel masacru "anormal", este că Borsellino ar fi reprezentat un obstacol pentru tratative.
Din reconstituirea făcută de procurorii din Palermo, rezultă că statul a fost victima unei escrocherii şi, fiind şantajaţi cu eventualitatea altor atentate, oamenii instituţiilor au decis să negocieze cu şantajiştii. Lucru care se întâmplă des în lumea Mafiei.
Acesta este motivul pentru care au ajuns pe banca acuzaţilor Mannino, carabinierii şi apoi Marcello Dell’Utri: o veche cunoştiinţă a organizaţiei Cosa nostra care, aşa cum susţin avocaţii acuzaţiei, imediat după asasinarea lui Lima "s-a propus ca interlocutor al organizaţiei Cosa nostra" iar apoi, când amicul şi şeful lui de partid Silvio Berlusconi a devenit, în 1994, preşedintele Consiliului de Miniştrii, a "înlesnit material schimbul de mesaje".
Ancheta de la Palermo se opreşte aici, când s-a ajuns la un nou cadru politic şi poate la un nou echilibru politico- mafiot. Între timp au avut loc masacrele din 1993 de la Florenţa, Milano şi Roma, presiunile pentru modificarea Articolului 41bis şi "semnalul de destindere" lansat de ministrul justiţiei, Giovanni Conso, care i-a urmat lui Martelli şi care nu a reînnoit "regimul de detenţie aspru" pentru peste 300 de deţinuţi. (printre care se aflau câţiva exponenţi de vârf ai organizaţiei Cosa Nostra), dar acest lucru este doar un detaliu. Era un semnal care trebuia interpretat ca atare.
În acest punct, Procuratura consideră că Conso nu a spus adevărul atunci când a enumerat motivele pentru care a luat această decizie şi îl acuză că i-ar fi furnizat informaţii false procurorului, împreună cu fostul director general al penitenciarelor, Adalberto Capriotti. În cazul lor, ancheta rămâne deschisă în aşteptarea rezultatului procesului principal. Iar între timp se înaintează cererea de punere sub acuzare a unui alt fost ministru acuzat că ar fi minţit: Nicola Mancino. Care, după ce a depus mărturie la procesul împotriva generalului Mori pentru eşuarea arestării mafiotului Bernardo Provenzano, este acuzat de o presupusă falsă mărturie: se pare că Mancino ar fi minţit în legătură în depoziţia sa privind motivele reale ale apropierii de Ministerul de Interne şi a informaţiilor primite de la Martelli privind contactele dintre carabinieri şi Ciancimino, care au avut loc prin intermediul fiului fostului primar, Massimo. Căruia îi este imputat faptul că a jucat rolul de "postaş" între tatăl său şi Provenzano.
Acesta este mozaicul compus de procuratura din Palermo. Mozaic care trebuie să ajungă acum în faţa unui judecător pentru a stabili dacă este o reconstruire alcătuită în baza unor probe suficiente pentru deschiderea unui proces sau este vorba de simple supoziţii privind ceea ce s-a întâmplat acum 20 de ani în Italia, pe vremea masacrelor Mafiei.
SURSA: RADOR