”Economia mondială a intrat într-un proces accentuat de declin, fără precedent prin rapiditate și gravitate, punând țările dezvoltate în fața celei mai mari prăbușiri de după Marea Criză. Față de estimările de la începutul anului, costul reprezentat de încetinirea economică este de peste 6 trilioane de dolari” se precizează în raportul semnat de Tom Orlik și Jamie Rush. Faptul că această estimare se bazează pe ”supoziții optimiste privind evoluția pandemiei și recuperarea” arată cât de mari sunt provocările pe care le au de înfruntat guvernele aflate în luptă cu pandemia. Potrivit unui astfel de scenariu optimist, PIB-ul SUA ar urma să se reducă cu 6,4%, cel al Japoniei cu 4%, iar al zonei Euro cu 8,1%.
”Riscurile sunt însă semnificative” notează Orlik și Rush. Pe măsură ce guvernele încep să relaxeze măsurile de distanțare socială, riscul unui al doilea val pot să accentueze scăderea economiei globale de la -4% la -5,6%. Iar dacă măsurile de recuperare economică nu vor fi suficiente, atunci căderea ar putea să fie de 7,2%.
Însă, spre deosebire criza asiatică din 1997 și de recesiunea din 2009, șocul actual nu are cauze fundamentale economice sau financiare. Asta înseamnă că acele țări care mobilizează pachete de stimul suficiente ar putea să compenseze pierderile și să ducă la o recuperare rapidă. ”Guvernele ar trebui să-și asume riscul de a greși mai degrabă prin pachete de stimuli financiari prea mari decât prea mici. În final, costul de a fi făcut prea puțin ar fi cu mult mai mari”.
Christine Lagarde, președintele Băncii Central Europene, a transmis liderilor europeni că estimează un declin economic în zona Euro de 9%, însă cu posibilitatea ca acest declin să ajungă și până la 15% în scenariul pesimist.
