România s-a împrumutat pentru prima dată în dolari pe termen de 30 de ani, „performanţă“ pentru care contribuabilii va trebui să plătească un cost mult mai mare decât dacă s-ar fi ales variante mai puţin spectaculoase
România a împrumutat săptămâna trecută două miliarde de dolari de pe pieţele financiare internaţionale, prin două emisiuni de obligaţiuni cu maturităţi de 10 ani şi 30 de ani. Un miliard de dolari a fost atras pe 10 de ani cu randament de 5,021% (cupon 4,875%) şi tot un miliard de dolari pe 30 de ani cu randament de 6,258% (cupon 6,125%). Emisiunea a fost suprasubscrisă de aproape 6 ori. Un astfel de interes al pieţei este explicat de ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, prin încrederea de care România se bucură în rândul investitorilor, în timp ce analiştii financiari cred există o cauză mult mai evidentă: preţul mare pe care a fost dispusă Romînia să-l plătească pentru a se putea lăuda cu performanţa unei maturităţi record.
„Toată lumea iubeşte România, mai ales când este dispusă să se împrumute la asemenea dobânzi“, spune economistul Lucian Isar. El arată că, la împrumuturile în dolari, curba de dobânzi are o pantă foarte mare, randamentul la cinci ani fiind de circa 1,56%, iar la 30 de ani de circa 3,79%, motiv pentru care este în interesul celui care se împrumută în monedă americană să aleagă dobândă fixă la termene cât mai scurte. Chiar dacă nu ar fi putut lansa uşor o emisiune pe termen atât de mare, varianta obligaţiunilor în euro ar fi putut avea costuri mai mici. În plus, arată Isar, preţul indicativ al emisiunii României este foarte apropiat de cel relevant pentru emisiunea Ungariei, deşi teoretic sittuaţia macroeconomică a României este mult mai bună decât a ţării vecine. „Piaţa spunea, prin cotaţiile afişate, că se putea emite mult mai bine. Altfel spus, că ne puteam împrumuta mai ieftin“, apreciază Isar. Potrivit calculelor sale, diferenţa de randament la care România a acceptat să se împrumute pentru a obţine o maturitate atât de mare în dolari este de 1,24%, ceea ce înseamnă că lasă pe masă mai mult cu 219,5 milioane de dolari.
O problemă a dobânzilor în dolari mai mari de 6% este şi faptul că serviciul datoriei nu poate fi acoperit uşor. „Dobânzile pot să scadă, dar să şi crească. Dacă te împrumuți la 6% pe 30 de ani, atunci e normal să presupunem că autoritățile și-au planificat o creștere a încasărilor bugetare cu 6% – simplificând, o creștere economică de 6% – care să le asigure resurse pentru a plăti dobânzile. Or, creșterea economică medie în două decenii de la Revoluție a fost de doar 1%“, arată profesorul de economie Bogdan Glăvan.
Emisiunea acoperă întreg necesarul de finanţare în valută pentru anul acesta, care va fi mult mai uşor în privinţa gestionării datoriei de stat. Enache Jiru, secretar de stat, MFP
6,2 % este dobânda la care România a reuşit să se împrumute în premieră în dolari prin obligaţiuni pe 30 de ani