În ultimele săptămâni, Merkel și Macron au stabilit, împreună sau de comun acord, esenţa agendei europene. De la propunerea unui plan de recuperare până la posibila reacție faţă de Belarus și de Liban (unde explozia din port poate conduce la implozia regimului), Germania și Franța au dictat termenii răspunsurilor europene.

Unii au văzut în acest lucru revenirea axei franco-germane, care a dictat destinul Europei în anii ’80 și ’90 și ori de câte ori se întâmplă ceva fundamental. În parte așa este, dar există mai multă ambiție.

Două state europene cu multe ambiții

Este adevărat că relația dintre Paris și Berlin pare să fie acum mai bună decât în ​​ultimii ani. Alinierea este atât de mare, încât Angela și Emmanuel chiar s-au vizitat reciproc în reședințele de vară, arată DIÁRIO DE NOTÍCIAS.

Fără Regatul Unit pentru a încurca socotelile și cu o Italie care nu a reușit niciodată să joace rolul important pe care l-ar putea juca, Franța și Germania sunt astăzi puterile europene. Și, deși ar fi putut fi surprinse de rezistența țărilor frugale (sau noua ligă hanseatică), adevărul este că au cedat, dar nu în ceea ce era esențial pentru ele: consolidarea coeziunii interne și percepția relevanței Uniunii Europene.

Parisul și Berlinul sunt cele două state europene cu mai multe ambiții și relevanță globală. Unul are economia și apropierea de est, celălalt are rămăşiţele vechiului prestigiu (locul permanent în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite) și puterea militară pe care o conferă deţinerea de arme nucleare, în ciuda a orice.

Uniunea Europeană le oferă dimensiune

Dar ambele sunt departe de a se compara cu China, Rusia sau cu Statele Unite. Fie relevanța militară a unuia sau economia celuilalt. Fie populația ambelor.

Fără Uniunea Europeană, Germania și Franța ar juca în campionatul Japoniei, al Canadei sau al Regatului Unit. Este important, sunt celelalte puteri ale lumii, dar nu sunt puterile globale.

Prin forţa Uniunii Europene, prin economia, populația, prosperitatea ei, germanii și francezii au un loc în lume pe care nu l-ar avea dacă ar fi singure. Europa le oferă dimensiune.

Dacă echilibrul global va continua transformarea aflată în curs, în condiţiile în care Statele Unite sunt preocupate mai ales de China și de alianțele din Pacific (lucru pe care un președinte înţelept le-ar putea încheia), în care China exercită presiuni economice și politice asupra țărilor potențial dependente, iar Rusia se transformă într-o putere regională cu o strategie destabilizatoare, Europa va trebui să ocupe un alt spațiu și ar putea avea mai multă relevanță. (Pentru aceasta, va avea nevoie de arme și de disponibilitatea de a le folosi – nu există putere fără posibilitatea folosirii forței – și de tehnologie. De aceea, Macron a integrat apărarea în portofoliul comisarului francez.)

O nouă putere globală în curs de apariție

Din acest motiv, Merkel și Macron se înțeleg. Și de aceea au nevoie ca Europa să se adâncească și să dobândească relevanță. Crizele în curs de desfășurare, cea a pandemiei și cea a relaţiei atlantice, constituie şansa de a deveni fețele vizibile ale unei puteri globale în curs de apariţie.

Pe parcurs, se pare că au făcut un fel de [Tratat de la] Tordesillas (Tratatul de la Tordesillas – 4 iunie 1494, a fost încheiat între Spania și Portugalia în vederea stabilizării zonelor de influenţă colonială ale celor două puteri maritime ale vremii; n.r.), în care Germania se ocupă cu Est și Franța – de Sud.

Totuşi, există o problemă pe care vor fi nevoite s-o rezolve: Turcia.

Pentru Macron, ambițiile lui Erdogan sunt, dincolo de orice, o amenințare la adresa intereselor sale regionale.

Pentru Merkel, toate acestea vor fi adevărate, dar sunt prea mulți turci în Germania pentru a-i crea probleme.

În acest context, este ușor să închei acorduri de 750 de miliarde. Este un preț foarte rezonabil de achitat.